Pentru că provenea dintr-o familie de chiaburi, iar tatăl său, un reputat medic veterinar, a refuzat să fie membru de partid, familia bărbatului a fost mereu în vizorul Securităţii.

Când vine vorba de chinurile şi persecuţiile de dinainte de 1989, Aurelian Ciobanu îşi aminteşte totul ca şi cum ar fi fost ieri. Încă din liceu, pe când locuia împreună cu păriţii şi cu fratele la Caracal, a fost considerat „element duşmănos regiumului comunist“.

„În clasa a IX-a de liceu m-am întâlnit cu nişte băieţi şi am pus bazele unei organizaţii anticomuniste pe care am numit-o DOX, de la submarinul Doxa. Eram revoltaţi că odraslele de ţărani aveau mai multe drepturi ca cele de intelectuali“, povesteşte deţinutul politic. În 1957, unul dintre băieţi a anunţat Securitatea despre întâlnirile organizaţiei, iar Aurelian a fost arestat şi dus la Craiova.

Exmatriculat din facultate

După două zile de arest s-a întors la şcoală, dar a fost lăsat repetent. În 1959 a fost din nou arestat fiind acuzat că a pus bazele unei alte organizaţii intitulate „Vulturul“, care ar fi vrut să stârnească o revoltă. „Nu am avut treabă cu această organizaţie. Pe ceilalţi şase tineri arestaţi i-am văzut pentru prima dată la proces“, îşi aminteşte Ciobanu. A fost condamnat la 20 de ani de închisoare, iar după ce părinţii au făcut recurs a rămas cu 13 ani. În cele din urmă a executat cinci ani în lagărele din Luciu Giurgeni, Stoeneşti şi în închisoarea de la Gherla.

„Dimineaţa ne dădeau 100 de grame de pâine şi o cană de nechezol, la 12 ciorbă şi cartofi sau arpacas cu marmeladă, iar seara un turtoi şi cartofi sau fasole. Am stat şi la carceră şapte zile pentru că i-am spus unui caraliu că dacă mă bate nu mai pot să lucrez“, povesteşte bărbatul. În închisoare a muncit la orezărie, la irigări şi desecări şi a făcut mobilă.

„Condiţiile erau greu de descris. Când erau sărbători n