A pictat icoane pe sticlă şi a expus o parte din lucrări la Ambasada României din Elveţia. A desenat feţele a peste 200 de oameni şi vrea să îşi deschidă propria linie vestimentară. http://little-big-sunshine.blogspot.com/ Copil fiind, Sorina desena foarte urât şi deşi părinţii o încurajau pentru că era doar un copil, ea tot urât desena. “Povestea mea are un început ciudat ce mă amuză de fiecare dată când îmi aduc aminte. Aveam 8-9 ani şi am luat din bibliotecă o icoană veche, îmi plăcea foarte mult, era o icoană găsită de bunicul meu în Bucureşti printre ruinele de la cutremur. Am desenat acea icoană şi mi-a ieşit foarte bine, nici mie nu îmi venea să cred”, povesteşte Sorina.
Părinţii nu au crezut-o fiind foarte avizaţi de talentul fiicei lor la desenat. “Am desenat din nou acea icoană şi a ieşit din nou bine. Ai mei erau fascinaţi, nu le venea să creadă, aşa am început să pictez icoane pe sticlă”, îşi aminteşte Sorina.
Părinţii au dus-o la un club al copiiilor unde a învăţat câteva noţiuni de la profesorul Moldoveanu. În clasa a V-a şi a VI-a a făcut parte dintr-o clasă specială de artă, alături de fratele ei geamăn Radu. “Şi Radu a pictat, a sculptat, a cântat şi la nai. Am participat la concursuri unde de fiecare dată luam premiul întâi pe ţară. Ulterior am renunţat la acea clasă, urmând studiile la o clasă de matematică”, spune artista.
“Pentru că nu vroiam să renunţ la pictură am continuat să particip la concursuri, târguri ale meşteşugarilor şi expoziţii. Mama a văzut că îmi doresc mai mult şi s-a înscris la şcoala populară de arte “Octav Enigărescu” pentru a mă învăţa pe mine mai multe. Eu nu puteam, programul nu-mi permitea să urmez două şcoli”, povesteşte Sorina. “Când am intrat la liceu, m-am înscris şi eu la şcoala de arte, unde l-am avut profesor pe domnul Cercel, un om extraordinar care m-a învăţat foarte multe
