Eram astă toamnă, că de-acum e deja iarnă, şi am văzut cu ochii mei ceva ce m-a pus în postura de a mă închina în plină stradă, ca babele. Era acolo un nene, care cumpărase de la un chioşc de ziare vreo duzină de cărţi din colecţia Adevărul, din alea împieliţate ecologic, cu dichis, pe care, zice reclama, trebuie musai să le ai. Nici nu m-am uitat atent să văd ce titlu e, Drama cu camelii, Moby Fric, habar n-am. Şocant a fost că omul a scos o ditamai sacoşă de rafie, a înghesuit cărţile în ea apoi a mototolit ziarele aferente şi le-a înghesuit în coşul de gunoi de alături, cu gestul ăla notoriu, de berbant nepriceput, care înghesuie ţoalele în maşina de spălat. Mi-am mai făcut cruce odată, m-am gîndit că în curînd, ca să se mai cumpere, dacă s-or mai cumpăra şi aşa, o să se vîndă ziarele trase în ţiplă cu cîte-un calup de salam, cu lichid de parbriz, cu borcane de mazăre boabe, cu planetare de Dacie, naiba ştie ce mai are omul nevoie prin debara.

Dar nu asta e problema pentru care v-am convocat aici, astăzi, la o şezătoare de opinii, de la care eu o să lipsesc spre seară, ci întrebarea pe care mi-a pus-o sloganul acestei campanii: “100 de cărţi pe care trebuie neapărat să le ai”. Deci, care sînt, în opinia voastră, cele 100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă? Chiar aş fi curios să aflu.

ANUNT IMPORTANT

DRAGILOR si nu numai

Vorbele sint efemere, presa e efemera, viata insasi e efemera, doar ideile si iubirea sint vesnice.

Asadar, noua regula pe acest blog e simpla: seara, cinnnnd se duuuce luna la culcaaaaare sau, eventual, a doua zi dimineata, cind ma scol eu, ziua predenta dispare in neant, cu toate grijile, vorbele si nimicurile ei, ca trupul unui mort incinerat din care, vom pastra, fiecare in felul lui, doar cenusa.

PS: Daca scrieti sau cititi pe aici comentarii pe care le considerati demne de pastrat, va invit sa