Artistul, supranumit „Viteza luminii“ datorită rapidităţii cu care cântă la nai, renunţă la Damian&Brothers şi pleacă în America. Se desparte de proiectul creat cu cei 18 „fraţi“ ai săi, dar nu renunţă şi la lupta împotriva discriminării rromilor. Următoarea „destinaţie“ include jazzul în varianta Drăghici. „Adevărul“: Îţi iei la revedere de la România?
Damian Drăghici : Nu, îmi iau la revedere de la acest proiect. România e ţara mea, aici m-am născut, aici voi trăi, sunt bine în România.
De-a lungul carierei, ai apărut în diverse formule de grup. Nu ţi-ai găsit încă formula sau te exprimi de fiecare dată în alt mod?
Cred că e o combinaţie. Cred că nu am găsit încă modalitatea de exprimare şi cred că de fiecare dată când mă motivează ceva, adică îmi place şi mă impresionează, după aia vreau să schimb. Plec în culmea gloriei. Suntem copii, putea să meargă mai departe de atât. Dar pentru mine nu are aşa de mare valoare succesul comercial al formaţiei, cât succesul pe care îl are pentru mine, în faţa mea. Se poate spune că este egoism într-un fel, dar exact aşa gândesc.
E mult mai important proiectul în sine decât succesul. Adică, în ceea ce priveşte materialul următor, nu mă gândesc că-l fac şi apoi o să-mi iasă nu ştiu câte milioane, pentru că altfel m-aş fi apucat de altă muzică. Muzica pe care o fac nu este comercială, eu nu sunt un artist comercial.
Ai observat o domolire a prejudecăţilor faţă de rromi cât timp ai cântat cu „fraţii“ tăi?
Sper să existe. Oamenii încă au un fel anume de a gândi despre rromi şi sper să se fi schimbat. Cel puţin sper să se fi schimbat la cei care au venit şi mi-au zis: «Damian, şi tu eşti tigan, dar eşti diferit». Nu, sunt ţigan şi nu sunt diferit. Bineînţeles că am învăţat nişte lucruri, m-am educat, am «furat» din cărţi, de la alţi oamen
