De 12 ani este angajat al RAT Craiova, dar are în spate un palmares la care mulţi jucători încă visează: un titlu de campion, două cupe ale României şi meciuri pe marile stadioane ale Europei. Cariera lui Victor Cojocaru este atipică unui jucător de fotbal. A ajuns în sportul rege printr-o conjunctură, la vârsta de 20 de ani, iar în fotbalul mare abia la 28 de ani. Cu toate acestea, a adunat 196 de meciuri în prima ligă şi şase goluri. „ Tata era un mare microbist şi fan al Ştiinţei, dar a vrut ca băieţii lui să înveţe carte şi nu ne-a lăsat la fotbal. Chiar ne-a luat pe toţi trei cu el la Reşiţa, unde fusese repartizat cu serviciul, să fie mereu în preajma noastră. Eu am ajuns la CSM Reşiţa în 1980, din întâmplare, după ce am jucat la Cupa Constructorul, o competiţie între echipele de muncitori la care am luat locul doi pe ţară. Mircea Secoşan m-a văzut şi m-a adus la CSM, în Divizia B, unde am jucat până în 1987 “, îşi aminteşte Cojocaru.
Mitică Dragomir l-a furat de la Craiova
În ’87, la 28 de ani, Victor şi-a dorit să joace la marea iubire, Universitatea Craiova. A venit în Bănie, a făcut pregătirea cu Ştiinţa, dar a ajuns la Victoria Bucureşti, echipa Miliţiei din capitală. „ Au venit după mine în cantonamentul din Poiana Braşov cu ordin de sus, dar nu am vrut să mă duc. A doua zi am aflat însă că eram deja jucătorul Victoriei şi nu am mai avut ce face. Preşedintele clubului era Dumitru Dragomir şi pot spune că el m-a furat de la Craiova “, povesteşte Cojocaru.
La gruparea bucureşteană, acesta a cunoscut marea performanţă, cu Victoria evoluând în Cupa UEFA. „ Terminam tot timpul pe locul trei, se ştia. Aşa am ajuns să joc împotriva unor echipe precum Valencia. Dar am avut rezultate bune afară “, susţine Cojocaru, care îşi aminteşte şi cum i-a pregătit Halagian pentru primul meci în nocturnă: „ Ne-
