O călătorie cu troleul prin Sibiu e învăluită într-o notă cenuşie: maşinile sunt vechi, miros urât şi scârţâie din toate încheieturile. Sursa: Bogdan Brylynski
Chiar şi aşa, sibienii deja le duc dorul, pentru că sâmbătă, bătrânele troleibuze îşi vor încheia misiunea de pe străzile din Sibiu.
O istorie de 26 de ani
De săptămâna viitoare, locul vechilor troleibuze va fi luat de autobuzele galbene, pe motorină. Iar peste o lună, ele vor lua drumul tramvaielor, spre topitorie. Între timp, sibienii se uită trist şi galeş după cutiile cu roţi, care i-au transportat atâţia amar de ani pe străzile oraşului.
Ion Tabacu este şofer pe troleibuzele Sibiului din 1986, la doar trei ani după ce s-au introdus în circuitul public. De 23 de ani încoace, n-a făcut nimic altceva decât să-şi conducă dragul său troleu, iar acum va rămâne fără o biectul muncii.
„E prea târziu pentru mine să mă apuc iar de şcoala de şoferi ca să obţin categoria de autobuz. Am doar Tb-ul, pentru troleibuze, de când mă ştiu. Oricum, în ianuarie ies la pensie, dar nu credeam nicio dată că troleele se vor duce înaintea mea”, spune nostalgic Ion Tabacu.
Primii ani de muncă au fost teribil de complicaţi. Introduse în 1983, primele troleibuze din Sibiu erau de fabricaţie românească. Lungi cât o zi de post, cu burduf şi cu o mie de hibe la bord. „Pe vremea aia era rău de tot. Maşinile erau proaste, săreau de pe fire aproape în fiecare curbă, dacă nu erai atent. Şi se lua curentul aproape în fiecare zi. Ce să facem? Stăteam pe loc în mijlocul străzii şi aşteptam să ne dea curent ca să plecăm mai departe”, îşi aminteşte sibianul.
Bărbatul povesteşte că a folosit de sute de ori cele două mănuşi cauciucate, cu care potrivea furca înapoi pe fire. După Revoluţie, reţeaua electrică a fost schimbată încetul cu încetul, firele au fo
