- Comentariu - nr. 416 / 11 Noiembrie, 2009 Intotdeauna am avut convingerea (intarita si de faptul ca am predat la o scoala din acel mediu) ca "la tara" (cum se spune, uneori, in termeni peiorativi) sunt copii deosebit de inteligenti. Nu este nicio noutate. Si, totusi, fata de atatea alte probleme cu care se confrunta invatamantul (mai ales, din cauza subfinantarii cronice), una le intrece pe toate: inechitatea, prapastia uriasa care ii separa pe copiii din mediul rural de cei care sunt crescuti la oras. Este vorba de o inechitate flagranta, despre o nedreptate care li se face copiilor "de la tara" strigatoare la cer. Practic, un copil din nu stiu ce colt de tara sau de judet nu are nicio sansa sa acceada la sistemul superior de invatamant, asa cum este el acum, mai mult sau mai putin performant. Culmea este ca tocmai in aceste zone exista un potential intelectual remarcabil. Dar ce poate sa faca un copil daca scoala este peste munti si vai, daca invatatorul si apoi profesorul nu stie nici el carte prea multa, daca, daca, daca…? Apoi, urgenta numarul unu ar trebui sa fie si copiii abandonati de scoala. Pentru ca asa se pune problema, nu a copiilor care abandoneaza scoala, ci scolii care abandoneaza copii, prin colturile uitate ale Romaniei. Ar trebui ca Ministerul Educatiei sa initieze programe speciale in acest sens. Sa se organizeze comisii profesorale pe anumite zone ale tarii, care sa analizeze, in functie de specificul local, gradul de instructie si potentialul intelectual al scolarilor. Si in functie de asta, eventual sa acorde burse. Dar cine sa faca asta? Au timp guvernantii de aceste lucruri? Pe ei ii intereseaza campaniile electorale, salariile si veniturile lor. Basca faptul ca acum aflam ca un simplu cetatean (de cel de la tara nici nu mai vorbim!), un om de rand este de cu 15 ori mai putin important decat seful statului. Prin prisma salarizarii, evide