Pe 20 noiembrie 1989, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite adopta Convenţia Drepturilor Copilului, act tradus în şase limbi - arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă. Sursa: World Vision România
În România documentul a fost printre primele ratificate după Revoluţia din decembrie 1989. Până în 2008, 193 de ţări şi toate ţările membre NATO, exceptând Statele Unite şi Somalia, au ratificat Convenţia.
În 2009, copiii, principalii beneficiari, vorbesc despre drepturile lor:
Iulia are 18 ani şi este voluntar în cadrul World Vision România. Ea spune că face parte dintr-o familie în care drepturile i-au fost mereu respectate şi că multă vreme nu a conştientizat faptul că are drepturi „scrise pe hârtie”. "Trebuie să luăm atitudine de fiecare dată când vedem că un drept al copilului este încălcat”, spune tânăra.
Suni are 10 ani şi ambii părinţi plecaţi în străinătate să muncească. Ea locuieşte cu bunica şi cu fraţii ei şi povesteşte că nu a avut niciodată o jucărie şi nici timp să se joace.
„Trebuie să curăţ cartofi, să fac de mâncare, să coc pâine. Fac pâine de la opt ani, spăl rufe, le fac baie fraţilor mei... Nu am fost niciodată la şcoală...”
La cei 15 ani ai săi, Nicoleta susţine că drepturile copiilor bătuţi.
„Copiii bătuţi se simt nefolositori, se simt prost faţă de celelalte persoane, ajung să se închidă în ei, să nu mai aibă prieteni. Poate copiii bătuţi mai des simt la un moment dat că merită bătăile primite şi se obişnuiesc cu violenţa. Copiii bătuţi pot fi afectaţi pe viitor, adoptând un comportament violent”.
Folosirea copiilor pentru muncă, cerşit sai pentru a-i exploata sexual a crescut într-un mod îngrijorător şi din cauza lipsei de informare, a educaţiei precare, a lipsei oportunităţilor şi a sărăciei.
Samir
