Dublu medaliat mondial la sabie, cu aur şi argint, Rareş Dumitrescu se dezvăluie lumii răspunzînd "Chestionarului lui Proust"
Braşovul e casa lui Rareş Dumitrescu, eroului Campionatelor Mondiale de scrimă din acest an. Pentru Braşov, a renunţat în urmă cu un an la cariera sportivă. "Aici e inima mea. Şi sufletul meu. Îmi e foarte greu departe de casă, de familie", mărturiseşte sabrerul în timp ce se plimbă în Piaţa Sfatului. "Avem un oraş tare fain", se mîndreşte el.
"Nu m-am schimbat:
Campionul mondial se opreşte pe o băncuţă şi hrăneşte porumbeii cu firimituri de pîine. Îmbrăcat în blugi şi pulover mov, sportivul nu trece neobservat. "Cele două medalii mondiale cucerite nu m-au schimbat cu nimic. Singura diferenţă este că îmi sună telefonul mai des şi că mă recunoaşte lumea în oraş", spune Rareş, zîmbind.
Puţini au înţeles gestul lui din octombrie 2008, de a pleca de la lotul olimpic. Explicaţia a venit însă cîteva luni mai tîrziu, după ce s-a căsătorit. "A vrut să fie aproape de iubită", au spus înţelegători colegii. Moment în care scrimerul a devenit şi mai ataşat de Braşov. "Cel mai mult îmi plac cantonamentele de la Predeal, Buşteni sau Poiana Braşov. Sînt aproape acasă", spune el.
Decorul Biserica Neagră
Se ridică şi se îndreaptă spre Biserica Neagră. Pozează pentru fotoreporterul Gazetei Sporturilor. Şi rîde. "Toţi cei care se căsătoresc în Braşov fac poze aici, lîngă zidurile Bisericii Negre. Dacă mă uit în albumul de acasă, găsesc numai poze făcute aici!" Rîde în continuare. E degajat. Te priveşte drept în ochi. Caracteristic celor care au trăit mai mult în democraţie. Are doar 25 de ani.
"Se vede rău cicatricea de pe faţă?", întreabă el. "Nu are nici o legătură cu scrima. E semn din copilărie. Cînd eram în clasa întîi, jucam tenis cu fratele meu. Într-o zi am pierdut mingea printre maşi