În plină desfăşurare a Festivalului Enescu, în ţară a început stagiunea, parte dintre teatrele lirice pregătind însă noi ediţii ale unor festivaluri de tradiţie. Spre exemplu, Opera din Timişoara a propus, în deschidere, un superb spectacol Turandot, urmat de o altă creaţie pucciniană – Boema –, în care tenorul Teodor Ilincăi (de la ONB), deosebit de apreciat în partituri „eroice“, a abordat pentru prima oară un rol de factură total diferită – Rodolfo –, lucrat sub îndrumarea ilustrului tenor Corneliu Murgu – directorul teatrului – şi a dirijorului italian David Crescenzi, reuşind astfel să demonstreze că, deşi încă stîngaci, poate să „atace“ şi o ţesătură care necesită, pe lîngă sunete frumoase, şi frazare, supleţe, maleabilitate.

Văduva veselă – o cuceritoare viziune a lui Mario de Carlo În acea seară, soprana Ioana Mitu a apărut în Musetta, personaj ideal pentru calităţile sale vocal-interpretative, puse în valoare însă doar ca invitată a Operei timişorene, unde directorul are ca preocupare constantă promovarea tinerilor de talent din ţară; un exemplu elocvent este şi baritonul ieşean Bogdan Zaharia, angajat anul acesta, aplaudat, la rîndul său, în rolul Marcello, în timp ce soprana Narcisa Brumar a fost, din nou, o convingătoare Mimi, asemenea basului Octavian Vlaicu în Colline şi, de fapt, a întregii distribuţii omogene, cu eroi tineri, charismatici, buni actori, evoluînd în compania orchestrei şi a corului, ca de obicei, la înălţime (exceptînd decalajul din actul al II-lea), sub bagheta lui David Crescenzi, precis, entuziast şi eficient. Dar dirijorul şi instrumentiştii au dovedit că pot fi performanţi şi în concert, propunînd, la Domul romano-catolic, un program Bach, Cimarosa, Vivaldi, susţinut de Orchestra de cameră a Operei (concert-maestru Ovidiu Rusu), solişti fiind membri ai ansamblului – excelenţii flautişti Gianluca Vanzelli şi Pavel Şant