- Istoric - nr. 417 / 12 Noiembrie, 2009 Dar al lui Dumnezeu, viata are o valoare incontestabila in lumina vesniciei, in raport cu viata trupeasca, viata sufleteasca ocupand un loc prioritar. Intre bunurile temporare, viata trupeasca este cel mai important, impunandu-se conservarea si apararea ei. O asemenea obligatie revine, in primul rand, persoanei, sub acest aspect crestinismul cerand crestinului sa nu neglijeze nici viata sa, dar nici viata celor din jur. In acest context, porunca a sasea a Decalogului cere: "Sa nu ucizi!", interzicand omorul, sub orice forma, precum si sinuciderea. Sfantul Apostol Pavel spune: "Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant, care este in voi, pe care-l aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu pret! Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu." (1. Cor.6, 19-20). Dreptul la viata constituie unul dintre cele mai importante drepturi ale personalitatii umane, nimanui nu-i este permis sa atenteze la viata trupeasca a aproapelui sau, dar cu toate acestea uciderea si sinuciderea sunt la ordinea zilei. Uciderea este cel mai greu pacat, pe care nu-l poate intrece decat sinuciderea. Cel ce ucide sau se sinucide slujeste diavolului si-i face voia aceluia: "Nici sa gandesti, nici sa cugeti la omor vreodata, ca satana te socotesti." Cel ce ucide, asadar, este nimicitor al creatiei lui Dumnezeu, asemenea diavolului. "Cel mai mare rau din lume este a ucide om pe om"; "De omor sa te feresti, ca de cel mai mare pacat, ca viata omului este cel mai scump lucru din lume si tu viata nu poti da"; "Cel ce ucide va fi pedepsit, atat de oameni, cat, mai ales, de Dumnezeu"; "Pe ucigas nepedepsit, Domnul in veci nu-l lasa"; "Cel ce ucide nu mai poate fi numit om, decade din aceasta demnitate"; "Cel ce ucide si cazneste spre a dobandi talhareste, acela