Am primit, din nou, din partea Editurii Fayard, o selecţie din titlurile literare ale acestei rentrée 2009, pe care le semnalăm în rîndurile de faţă. Iată-le: Sacha Sperling, Mes illusions donnent sur la cour, Marie-Odile Beauvais, Le secret Gretl, Anouar Benmalek, Le rapt, Serge Raffy, La femme interdite. Încep cu romanul ce pare a fi făcut senzaţie în Franţa şi care a beneficiat de multe cronici în presă: e vorba de romanul lui Sacha Sperling, un adolescent de 18 ani, băiatul unor celebrităţi franceze, actriţa, regizoarea şi scenarista Diane Kurys (ultimul ei film, Sagan, e din 2008, consacrat cunoscutei scriitoare) şi Alexandre Arcady, el însuşi realizator şi actor. Diane Kurys (n. 1948, Lyon) este fiica unor imigranţi ruşi, iar Alexandre Arcady (n. 1947, Alger)provine dintr-o mamă evreică şi un tată de origine maghiară. Băiatul unor părinţi separaţi, celebri, „le pauvre petit garçon riche“– cum îl numesc cronicarii literari –, are toate datele să fie un adolescent cu „probleme“ existenţiale. Aşteptările legate de acest roman erau, la finele lui august – în momentul apariţiei cărţii –, împărţite. Un critic notează maliţios că Sacha Sperling şi-ar fi amînat primul an de facultate pentru a termina cartea, a cărei apariţie a fost grăbită de o întîlnire „întîmplătoare“ a Dianei Kurys şi a fiului său cu o autoare Fayard... Dincolo de mîna de ajutor pe care i-a putut-o furniza notorietatea părinţilor, Sacha Sperling semnează, într-adevăr, un roman promiţător, scris cu simţ literar, în fraze sobre şi cu o melancolie prematură, care face, probabil, farmecul acestei cărţi de adolescent debusolat al începutului de mileniu trei. Romanul său împrumută un vers dintr-o piesă de Serge Gainsbourg, franc-tireur-ul anilor ’60-’70 (adolescentul ascultă şi Pink Floyd, şi Massive Attack, şi The Cure etc.), pentru a ilustra însă o altă vîrstă, „milenaristă“, a dezabuzării adoles