Dacă vizitaţi portalurile de ştiri, veţi observa două trăsături frapante: proasta calitate a comentariilor şi atracţia utilizatorilor pentru atacurile ad hominem. În privinţa postărilor, concluzia e dramatică. Trivialităţi fără noimă. Rari sînt participanţii plasaţi peste nivelul ţaţei nervoase, care-şi agită sacoşa în staţia de tramvai. Subsolul articolelor e ocupat cu un delir onomatopeic demn de planeta maimuţelor. Nu vom găsi nicăieri o mai vastă colecţie de reacţii inadecvate, fără legătură cu subiectul. Doar ură primitivă, venin resentimentar, fantasme distructive şi pană de soluţii. În acest tartar, limba română suferă abuzuri nemeritate, de la siluirea colectivă a normelor gramaticale, pînă la improprietatea răspicată a vocabularului folosit. Încerc uneori să mi-i reprezint pe aceşti compatrioţi "conectaţi" la propria mizerie şi dornici să ne-o impună. Cum arată ei în carne şi oase? Ce satisfacţie le oferă jobul ăsta infam: să înjuri, sub masca unei porecle, tot ce apare pe forum: opinie, ştire sau nume... Sînt într-adevăr plătiţi, cum se spune? Chiar speră că bîzîitul lor fecal poate degrada comunicarea socială în act fiziologic? Pe vremuri, emisiunile difuzate la Radio "Europa liberă" erau ecranate de Securitate prin zgomotul staţiilor de bruiaj. După 20 de ani " şi din surse între timp "privatizate" " dreptul la informaţie suportă distorsiuni similare...

Celălalt fenomen nu pare cu nimic mai puţin alarmant: textele polemice şi intoxicările sînt de zece ori mai accesate decît acelea care formulează idei, propun teme şi pretind un cît de vag efort receptiv. Ştirile din afara României trec neobservate. Analizele despre legi, tendinţe, evenimente majore, instituţii sau subiecte de societate se nasc moarte. Un titlu va fi mult mai prizat dacă include numele cutărui politician decît dacă face greşeala de a cita vreun concept, oricît de accesibil. Bref