La inceputul campaniei, Crin Antonescu parea, mai ales in Capitala, o alternativa viabila la actualul presedinte si la amenintarea unui regim iliesco-vanghelian, pe care o reprezinta Mircea Geoana.
Sarac si cinstit, cu o poveste tentanta, cu o retorica foarte buna, intelectual sustinut de intelectuali de prestigiu, unii plecati chiar din tabara lui Traian Basescu, Crin Antonescu parea sa nu aiba decat doi bolovani atarnati de picior: relatia cu Dinu Patriciu si propriul program, prea putin prezidential si, pe alocuri, complet irealizabil.
Dar Dinu Patriciu este deja o poveste uzata intr-un alt razboi, mult prea lung si fara vreo concluzie tradusa in condamnare sau achitare. In plus, multi socotesc ca, totusi, Dinu Patriciu nu e mai rau decat Marian Vanghelie, ajuns la butoane dupa alegerile trecute. Cat despre program, nu cred ca sunt multi romani, inclusiv ziaristi, care sa fi avut curiozitatea sa-l citeasca.
Asa se face ca dl. Antonescu a inceput o ascensiune frumoasa sub un slogan promitator "Revolutia bunului simt". A fost singurul lider politic care, dupa caderea Guvernului Boc, a pus pe masa o solutie de premier, fiind o vreme actorul politic aflat la conducerea jocului. Prezidentiabilul liberal a ajuns, ca a treia cale, sa-l egaleze pe Traian Basescu in Bucuresti, sa se bata umar la umar cu Mircea Geoana si sa dea multor dezamagiti speranta unei surprize in turul al doilea.
Departe de a fi litera de Evanghelie, cam toate sondajele ne arata insa ca dl. Antonescu s-a blocat pe la 22%, ceea ce e, desigur, mult peste scorul partidului, dar insuficient pentru accederea in finala.
De ce oare?
Domnia sa da vina pe presa si pe institutele de sondare a opiniei publice care il propulseaza spre turul al doilea pe Mircea Geoana. Probabil ca e si aceasta o explicatie, dar nu singura si nu stiu daca e ce
