Cu dor de "acasă" şi de prieteni, Eva Kiss trăieşte în Danemarca din 1990. Lucrează, cântă, duce o viaţă normală şi fericită alături de familie.
Solista, ale cărei piese "Tăcutele iubiri", "Puterea dragostei" sau "Anotimpul speranţelor" au rămas cu siguranţă în memoria multora dintre români, provine dintr-o familie simplă: mama (casnică) s-a dedicat creşterii celor patru copii, tatăl a murit când solista abia împlinise 7 ani.
După pierderea suferită se mută împreună cu mama şi cu fraţii la Târgu-Mureş. Devine mamă pentru prima dată la vârsta de 18 ani (în 1971), iar opt ani mai târziu pune bazele unei căsnicii care nu avea să fie una fericită. În 1980 dă naştere celui de-al doilea copil (un băiat), şi un an mai târziu reuşeşte să pună capăt mariajului eşuat. În 1984 se recăsătoreşte cu Radu Constantin (actualul soţ). Din acest punct începe şi povestea Evei Kiss, povestea unui capitol trăit în perioada 1989.
"Ce aş putea să scriu din vara sau toamna lui 1989? Soţul meu deja fugise în Danemarca încă din februarie 1988, iar eu eram singură cu cele două fetiţe (Eva, de 16 ani, şi Alexandra, de 1 an). Eram suspendată de la apariţiile tv şi radio şi nu mi-a fost deloc uşor. Am depus atunci actele ca să-mi urmez soţul, dar hârtiile şi aprobările mergeau foarte greu", îşi începe Eva Kiss confesiunea.
"Încercam să supravieţuiesc. Am cântat prin nişte baruri de noapte (Salonul Spaniol, Intercontinental, pe Litoral), astfel ca să am din ce trăi cu fetele mele. Să-i dea Dumnezeu sănătate dlui Nicolae Bădoi (şeful Salonului Spaniol şi al Restaurantului Doina), care nu s-a temut să angajeze o solistă "cu probleme" şi astfel câştigam şi eu un ban cinstit, ca să-mi cresc fetele - după cum spuneam -, dar şi să plătesc pensie alimentară pentru băiatul meu, dintr-o căsătorie anterioară."
AVENTURA PE SCURT A "SCĂPĂRII DE ROMÂ
