Se poate construi solid şi pe termen lung în România tuturor tranziţiilor şi a crizelor de tot felul? Eu cred că da, cu condiţia să nu depinzi nici de puterea politică şi nici de instituţiile statului. Nu de alta, dar există riscul ca, în timpul campaniilor electorale, instituţiile statului să funcţioneze doar pe sfert sau să nu mai funcţioneze deloc. După cum e foarte posibil ca, în situaţia în care ceea ce faci să nu fie pe gustul mai marilor zilei, să fii trimis scurt şi categoric pe malul drept al Dunării albastre. Asta pentru că, deşi am condamnat comunismul, îi promovăm pe foştii activişti de partid, chiar şi atunci cînd vechile lor reflexe condiţionate ies la iveală în plină campanie electorală. Este evident că nu doar preşedintele-jucător nu se sfieşte să apară în public în compania lui Gigi Neţoiu şi a lui Antonie Solomon – personaje pe care ar avea toate motivele să le dezavueze public, dacă n-ar fi printre susţinătorii săi–, dar nici măcar unul dintre cei care pretind că apără principii şi reclamă reacţii de solidarizare în jurul propriilor persoane nu simte nevoia să protesteze faţă de o situaţie de un grotesc fără precedent. Pentru că e grotesc să vezi, după douăzeci de ani de la prăbuşirea comunismului, cum unul dintre puţinii intelectuali care au avut curajul de a critica regimul comunist şi pe Ceauşescu însuşi (atunci cînd erau la putere), este umilit în public de un pedelist recent care, deşi într-un partid ce se declară de dreapta, îi dispreţuieşte „pe moşieri“ în cea mai pură tradiţie a stîngii. În prezenţa preşedintelui care a condamnat regimul comunist, „moşierul Dinescu“ a fost avertizat că trebuie să înţeleagă că, „dacă vrea să rămînă în Oltenia, trebuie să aibă alt comportament“. Avertisment scurt şi cuprinzător, din categoria „cine nu-i cu noi e împotriva noastră, deci să dispară“. De prisos să spun că preşedintele nici măcar nu a tresărit,