Motto: “With malice toward none; with charity for all; with firmness in the right, as God gives us to see the right, let us strive to finish the work we are in; to bind up the nation’s wounds” (Abraham Lincoln – Second Inaugural Address, dupa moartea a 600,000 de americani.)

…mie imi e! Am obosit de toata patima pe care am pus-o in ultima vreme, de toate suspiciunile de care m-am lasat coplesit. Sunt sleit. M-am lehamisit pana si de propria-mi lehamiseala. Nu ma mai intereseaza nici competitia electorala (oricum, in cateva zile, nu se mai schimba nimic, nu va mai faceti iluzii), nici santajul SRS-Chireac-Manoliu (cine a purtat microfonul? da’ cati ingeri incap in varful unui ac? cate rame?), nici bombitzele sau scatoalcele pe care si le trag pe unde apuca ziaristii, cu sau fara rost. Am obosit. M-am saturat. Sunt stors.

“Suntem in razboi” – l-a admonestat parinteste, dar usurel iritat, Valeriu Stoica pe Ioan Stanomir, cand fostul sef al Comisiei Prezidentiale pentru modificarea Constitutiei si membru al ISP si-a ingaduit un dubiu referitor la calitatea dezbaterii pentru sau impotriva parlamentului unicameral desfasurata sub presiunea unui referendum concomitant cu alegerile. “In razboi, pana si criticile facute cu buna intentie pot fi folosite de catre adversarii nostri!” Subtextul era simplu: cine nu e cu noi, e impotriva noastra. Calea de mijloc, calea imparateasca, a incetat sa mai existe. Carl Schmitt a chiuit, fericit, in mormant.

Ei bine, Valeriu Stoica are pe undeva dreptate: suntem in razboi. Suntem in razboi civil. Noi impotriva noastra. Vorbim despre natie, despre popor, cum am vorbi despre morti. Si nici macar atat. Mortii inca mai dainuie in memorie. Mortii inca mai impun respect, mai servesc drept modele. Noi ne certam, insa, pana si pe memoria care ne-a mai ramas de pe vremea lui “a fost o data, ca niciodata, ca de n-ar fi, nu s-ar p