Criza economică globală a pus serios la încercare sistemul bazat pe control. Lideri politici, bănci, întregi industrii au simţit cum le fuge pămîntul de sub picioare. Asistăm acum la o schimbare de conştiinţă la nivel planetar, provocată de criza emoţională, o căutare a valorilor şi a identităţilor individuale pierdute.

Toată lumea vorbeşte despre criza economică globală. Unii cîntă deja prohodul capitalismului, precum preşedintele iranian Mahmud Ahmadinejad, alţii vorbesc despre necesitatea reformării instituţiilor şi a sistemului financiar internaţional. Puţini sînt cei care înţeleg că în spatele cauzelor economico-financiare ale crizei actuale se află motivaţii umane. Palierul economico-financiar nu poate fi privit în abstract, fără a lua în calcul motivaţiile şi acţiunile actorilor individuali. Şi atunci perspectiva strict economică " a unor crize ciclice după perioade de relativă prosperitate, boom şi bust " lasă locul unei explicaţii bazate pe o altfel de criză, interioară, dar care are efecte, în exterior, la o scară mondială fără precedent.

Criza emoţională este o reflecţie a unor populaţii, a unor indivizi în căutare, în căutare de nici ei nu mai ştiu ce. Societatea de consum nu mai poate să le ofere şi nu le-a oferit niciodată decît o fericire iluzorie. Puterea lui "a avea" sau de a acumula cît mai mult a pălit în faţa aceleia de "a fi". Acum oamenii se caută şi se redescoperă pe ei înşişi şi relaţia cu ceilalţi, în vreme de criză.

Unele dintre instituţiile bazate pe lăcomie şi speculaţii " burse, bănci, fonduri de investiţii, întregi industrii, care deveniseră aproape atotputernice şi nu mai puteau fi "controlate" nici de statele naţionale " s-au prăbuşit în propria lăcomie. În toate colţurile lumii, slăbirea puterii bazate pe control creează valuri de turbulenţe. Vidul creat trebuie înlocuit de o nouă "societate socială" " care n-ar