La 27 de ani a văzut mai multe nenorociri decât majoritatea semenilor. Nu au fost însă necazurile ei, ci ale celor care au ajuns la Spitalul de Urgenţe.

Anca Munteanu este mereu chiar la intrarea în unitate, la secretariarul Unităţii de Primire Urgenţe.

De mică a vrut să fie balerină şi a mers la Liceul de Arte „Octav Băncilă“. Orele multe de exerciţii fizice şi viaţa dură pe care o are un balerin au îndepărtat-o de prima pasiune când a ajuns în clasa a XI-a.

„E frumos când te uiţi din afară la ce înseamnă baletul, dar numai cine îl practică ştie câtă muncă presupune. Nu regret că nu am mers pe această cale în continuare“, povesteşte Anca Munteanu.

Primele zile la Urgenţe

Accidentaţi, sânge, durerea celor bolnavi, dar şi durerea prietenilor şi a rudelor este peisajul pe care oricine lucrează într-o Unitate de Primire Urgenţe îl are în faţa ochilor.

Puţini au suficientă tărie de a şi rezista acolo, mai ales dacă nu sunt cadre medicale şi nu au ales această meserie. „Eu chiar nu am avut probleme de la început, de când am venit la UPU la secretariat. Sigur, nu este cea mai plăcută privelişte, dar te poţi obişnui dacă eşti mai puternic“, spune Anca.

„Sunt mulţi care mi-au stârnit compasiunea“

Nicio inimă de piatră nu rămâne indiferentă la suferinţa oamenilor. Anca îşi aduce aminte că anul trecut, în toamnă, a fost un caz care a impresionat-o puternic.

„Atunci a fost un pacient, un tânăr student din Brăila, care a ajuns cu arsuri pe jumătate din suprafaţa corpului. Mi-a fost milă de el când l-am văzut tot învelit cu folia şi cu arsurile grave. Totul i s-a tras de la butelia din apartamentul în care stătea cu chirie“, îşi aminteşte detaliile secretara de la UPU.

Nu ar face acum Medicina

I-au plăcut ştiinţele exacte, aşa că ales să se specializeze în contabilitate. A urmat cursurile Facultăţii de Economie şi A