La o primă vedere, despre Oana Şerban s-ar putea spune că este o elevă silitoare care învaţă la Colegiul B.P. Hasdeu din Buzău. Însă, după un dialog purtat cu tânăra, îţi dai seama că ea nu se încadrează în tiparul obişnuit al unui elev de liceu. „Am fost crescută mai mult de bunica mea, iar ea a fost un factor principal în formarea mea profesională şi psihologică. Tot ea a fost cea care mi-a trezit pasiunea pentru literatură şi pentru profilul umanist. Bunica mea a fost persoana care mi-a pus prima carte în mână şi, din câte îmi amintesc, cred că era o culegere de basme scrisă de Hans Cristian Andersen”, ne-a spus Oana Şerban. De atunci, a început să citească tot ce îi pica în mână şi aşa a renunţat la preocupările obişnuite pentru un copil de vârsta sa. „Dacă aş fi avut vreo frustrare, poate că ar fi faptul că nu am avut o interacţiune socială intensă, dar acum îmi dau seama că e mai bine pentru că societatea suferă deja de o maladie: nonvalorile” , ne-a mărturisit Oana.

În timpul anilor de gimnaziu credea că îi plac materiile reale, însă nota maximă de la examenul de capacitate obţinută la proba de limba română i-a demonstrat că înclinaţiile ei se îndreaptă către ştiinţele umaniste. Apoi a fost admisă la unul dintre liceele cu prestigiu din oraş, Colegiul B.P. Hasdeu, unde a ales ca profil filologia.

A păşit cu emoţie în curtea liceului, însă în scurt timp i s-a oferit ocazia să se afirme şi a devenit membră în Consiliul Elevilor, apoi a ajuns orgnizatorul mai multor programe artistice, cum ar fi Ziua Colegiului. În clasa a X-a publică primul volum de poezii intitulat „Camelii fără puls”.

„La început am avut o reticenţă în ceea ce priveşte publicare unei cărţi pentru că am crezut că este un gest care destăinuie din mine prea mult. La liceu am descoperit că trebuie să spui ce gândeşti, dar într-un mod original” , spune