De când cu criza, ieşenii au devenit mari consumatori de covrigi, iar nea Petru, care a observat că-i merge bine afacerea, a împânzit întreg oraşul de simigerii. Brutarul a spart gura târgului cu o reţetă nouă: pretzeli cu mac sau susan din aluat de cozonac. Sursa: Maria Craus Covrigii bruni-aurii care par unşi cu sirop de arţar aţâţă poftele oricărui trecător, fie el flămând sau sătul. La vederea cozilor de la simigerii ai crede că se dau covrigi gratis. Într-unul din magazinele deschise în zona centrală, nea Petru testează piaţa şi cu borcănele de iaurt, la 1,5 lei, introduse în meniul zilei alături de covrigi.
Una peste alta, micul dejun al ieşenilor sau prânzul e asigurat în schimbul a câţiva lei. „Iau unii şi câte două sfori pline cu covrigi, cred că fac chetă la serviciu şi vine la cumpărat un singur angajat, că altfel nu-mi explic cum poate să mănânce un singur om atâţia covrigi într-o zi. Şi eu iau zilnic de aici, altceva ce să iau la banii ăştia care să ţină cât de cât de foame?”, se întreabă retoric Elena S. Cozi de zeci de minute Ieşenii care trebuie să fie la program devreme îşi încep dimineaţa la coadă la simigerie iar la prânz şi la amiază e aglomerat la orele la care ies elevii şi studenţii de la cursuri. Pe lista cumpărătorilor de covrigi proaspăt scoşi din cuptor se numără şi taximetrişti, tonetari, locatarii blocurilor din împrejurimi sau trecători de ocazie.
Ieşenii care stau prost cu monetarul au ajuns să-şi calculeze puterea de cumpărare în numărul de covrigi pe care şi-l pot permite.
„Eu iau de aici dimineaţa patru covrigi şi asta îmi e masa până ajung acasă. Covrigul care se vinde pe la magazine la acelaşi preţ este de trei ori mai mare decât ăsta de la simigerie. Ăsta e covrig fudul, nu-i deloc ieftin, dar e bun. Farmecul la simigerii e că primeşti covrigul cald, vânzătorul ţi-l dă pe sfoară pent
