Aţi putea crede că e vorba de oameni-legumă ţinuţi în viaţă de maşini. Dimpotrivă, e povestea unor oameni foarte vii, a căror viaţă e filtrată de un aparat de trei ori pe săptămână. La două zile, sângele lor iese din corp şi lasă în filtrul unui aparat substanţele nocive pe care oamenii sănătoşi le elimină prin urină. Citiţi şi:

Arad: GALERIE FOTO / Noutăţi medicale şi demonstraţii la târgul Ar-MedicIaşi: CAZ CRITIC: UPDATE Comisie medicală specială pentru tânăra cu porcină conectată la aparate de respirat

„Am ca pacienţi şi oameni de 30 de ani. Au venit la prima dializă când erau în facultate. La dializă şi-au pregătit licenţa, la dializă s-au căsătorit. Unul dintre ei îmi spunea zilele trecute că vrea să facă un copil şi apoi se pregăteşte serios de un transplat de rinichi“, povesteşte asistenta din tura de dimineaţă de la Centrul de dializă Fresenius, din Bucureşti.

În saloanele de pe strada Jiului, o dată la trei zile, petrece patru ore şi ceva şi doamna C. Are 76 de ani şi face dializă de peste opt. E o timidă, spun asistentele, iar după trupul ei fragil ai spune că toată lumea o protejează.

De fapt, ea e cea care duce greul unei case în care locuieşte cu sora sa, imobilizată la pat. „Fac piaţa, curăţenie, am grijă de sora mea care este bolnavă. Nu stau o secundă! E drept, după procedura de dializă nu mă mai simt în stare de nimic, dar a doua zi...“, spune femeia.

Patul de alături e ocupat de un domn trecut bine de 60 de ani. Cât durează procedura completează integrame, ca să mai treacă timpul.

„Fac dializă de opt ani, iar în primii patru soţia mea nu m-a lăsat singur aici niciodată. Stătea pe hol şi mă aştepta. Până am pus eu piciorul în prag şi i-am zis că nu mai fac dacă mai vine cu mine. Dar şi acum mă sună imediat pe mobil dacă maşina care ne trasportă nu ajunge la ora stabilită“, pove