Data debutului poetic al lui B. Fundoianu este acceptată astăzi a fi 1 mai 1914, cînd în publicaţia Valuri de la Iaşi apare sonetul Dorm florile, semnat B. Fondoianu. Au rămas cu un statut destul de neclar textele: Noapte de vară, Peste ape (apărute în revista Floare-albastră, Iaşi, 15 mai 1912), semnate I.G. Ofir, Creaţie (Floare-albastră, Iaşi, 15 iunie 1912), semnat tot I.G. Ofir; Cîntare (Absolutio, Iaşi, 25 ianuarie 1914), semnat I. Haşir. Unii cercetători atribuie pseudonimele Ofir şi Haşir viitorului poet Fundoianu, alţii le atribuie poetului Iacob Groper. Paul Daniel, editor al poeziei lui Fundoianu şi cumnat al acestuia, cunoscător din interior al biografiei scriitorului, în Tabelul cronologic al ediţiei B. Fundoinau, Poezii, Editura Minerva, colecţia „B.P.T“, Bucureşti, 1983, consideră primele două titluri traduceri din Groper, sub pseudonimul I. Ofir (sic!), pseudonim care i-ar aparţine tînărului Beniamin Wechsler, iar poezia din revista Absolutio o consideră originală, semnată cu pseudonimul Haşir, tot al acestuia.
Rolul lui Iacob Groper O cercetare mai amănunţită a anilor de formare ai viitorului poet B. Fundoianu situează în prim-plan relaţia acestuia cu Iacob Groper, relaţie care poate lumina şi situaţia pseudonimelor şi a primelor texte semnate de Beniamin Wechsler. Iacob Groper (1890-1968), născut la Mihăileni (Botoşani), a fost un poet de limbă idiş, care a trăit în România pînă în 1964, cînd a emigrat în Israel. După ştirea mea, a fost singurul poet din România care a scris, în epocă, exclusiv în idiş, deşi cunoştea bine limba română. A publicat în România un singur volum, de 60 de pagini format mic, cu poeme scrise în idiş şi tipărite cu caractere ebraice, În umbra unei lespezi, 1934.Publicul căruia i se adresa este, cum se vede, chiar mai restrîns decît cel al vorbitorilor de idiş. A mai publicat cîteva texte în Antologia poez
