Gripe „născute” în Asia au lovit planeta la o distanţă de 11 ani, în 1957 şi în 1968. Gripa asiatică şi pandemia Hong Kong sunt nume ale dezastrelor care au zguduit lumea secolului XX, fiind cunoscute prin rapiditatea cu care se răspândeau. Pandemiile de gripă sunt evenimente rare, însă recurente. Cu un bilanţ al victimelor impresionant, de peste un milion de morţi în cazul gripei asiatice, respectiv, peste 700.000 de decese în cazul pandemiei Hong Kong, cele două virusuri noi au alertat întreaga planetă.
Toxicitatea crescută a virusurilor asiatice pentru organismul uman era dată de inedita combinare între o formă de gripă întâlnită la oameni şi o mutaţie a unui virus prezent la raţele sălbatice din regiune. Această boală nouă, cu altfel de caracteristici genetice, a afectat mai întâi porcii, care erau o gazdă intermediară, pentru ca mai apoi să fie transmisă în rândul populaţiei umane.
Ravagii printre copii şi bătrâni
În luna februarie a anului 1957, un virus de tip H2N2 declanşează, în estul Chinei, pandemia de gripă asiatică, înlocuind complet virusurile H1N1 care circulaseră în rândul oamenilor până în acea vreme. Absenţa anticorpilor pentru această nouă boală face ca virulenţa să crească şi să fie declanşată o pandemie. O ştire din „The New York Times“, publicată la 16 aprilie 1957, informa că în Hong Kong, în doar trei săptămâni, numărul îmbolnăvirilor se ridicase la 250.000.
Aşadar, în doar şase luni de la înregistrarea primului caz, pandemia s-a extins cu rapiditate. Măsurile autorităţilor de a izola regiuni întinse, pentru ca boala să nu ia proporţii, s-au dovedit a fi ineficiente. Conform statisticilor, din 4.000 de persoane, cel puţin una nu putea fi menţinută în viaţă în urma bolii. Prezentă în două valuri, pandemia de gripă asiatică a îmbolnăvit între 40 şi 50% din populaţia lumii, aproape 30%
