Zeci şi zeci de personaje, create în cei peste 45 de ani de activitate teatrală şi cinematografică, stau de veghe amintirii, neuitării. Unele s-au zbenguit în voie, prinzându-se de spectatorii în treacăt. Altele au stat ordonate, atenţionându-i, parcă, pe trecătorii dominaţi de miracolul scenei, că în viaţă sunt de toate - şi rele, şi bune.

Cele aproape 170 de roluri din teatru, film, de la televiziune şi radio au creat un singur chip, cel al maestrului Dinică, magistrul chipurilor zămislite şi lăsate pe firmamentul artei. Recitesc pagini întregi din cartea "Gheorghe Dinică. Histrion de cursă lungă", care începe cu capitolul "Un cetăţean travestit în actor".

Autorul volumului apărut în seria Galeria teatrului românesc (Fundaţia Camil Petrescu - Teatrul azi), criticul Constantin Paraschivescu compune un portret complex al personajului, bazându-se pe rolurile din teatru, film, televiziune şi radio, dar şi pe atenta sa observare a traseului artistic de la început şi până la scrierea cărţii, anul 2002. Dacă regizorul Andrei Băleanu nota cândva că în creaţia interpretativă a lui Dinică există "un principiu demonic, o intransigenţă diabolică", Constantin Paraschivescu susţine că s-a conturat astfel cu vigoare încă de la primele roluri principale pe scena studioului Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică, în "Inspectorul de poliţie" şi "Centrul înaintaş a murit în zori".

Era grozav, la fel, spune autorul, ca şi Gherman din "Somnoroasa aventură", Pentagon din "Capul de răţoi", Ipingescu din "O noapte furtunoasă" şi personajul cu suflet de poezie Léonce din "Cotletele" sau Cadâr din "Tache, Ianke şi Cadâr".

DEMONIC SAU ROMANTIC

"Nu doar un principiu demonic îi defineşte arta, ci ceva mai mult, mai complex, care-l face apt pentru un larg evantai de întruchipări, de compoziţii, cum îi place să spună, create cu gân