- Cultural - nr. 418 / 13 Noiembrie, 2009 Vanzarea de oameni era socotita o infractiune grava, atat in dreptul cutumiar, cat si in pravile. Vremea oranduirii sclavagiste, cand sclavii erau vanduti in targuri asemenea animalelor, trecuse. Societatea romaneasca feudala, de la care ni s-au pastrat cele mai multe proverbe, nu mai accepta un asemenea targ. Si vanzarile de robi, chiar prizonieri de razboi, erau aspru incriminate de cutumele romanesti. "A vinde pe rob ca pe-un dobitoc este cea mai urata, si scarnava, si nelegiuita vanzare; "Ca vanzarea de robi nicio vanzare nu-i mai nelegiuita; ca si cel ce vinde si cel ce cumpara, deopotriva, nelegiuiti se inteleg". Suportul ideologic al acestei interdictii este in invatatura crestina, dupa cum am aratat mai sus: "Nicicum si nici intr-un chip sau altul sa vinzi ca si acela este ca tine, dintr-o mama. Din inceput frati amandoi v-ati nascut, si-atunci se intelege ca vinzi pe insusi fratele tau." Mai mult, vanzand un om, este ca si cand L-ai vinde pe insusi Dumnezeu,al Carui chip il poarta omul: "Sa te feresti sa nu vinzi macar un rob-om, c-atunci te socotesti ca vinzi insusi chipul lui Dumnezeu." Vanzatorul de oameni, fie ei sclavi, fie robi, se aseamana cu Iuda, cel care L-a vandut pe Mantuitorul: "Vanzatorul de oameni, urmatorul Iudei este: c-o sarutare dulce la temnita te duce". De aici si pedeapsa ce trebuie aplicata vanzatorului de oameni: "Vanzatorul de oameni mantuirea lui ca Iuda si o gaseste numai la spanzuratoare." El este asemenea ucigasului de oameni: "Vanzatorul de oameni este ucigas intreg, ca pe cine vinde de moarte el vinde." Cainta pentru o asemenea fapta este inutila, fiindca pedeapsa oamenilor si a lui Dumnezeu nu intarzie sa vina: "Vanzatorul de oameni indata se caieste, dar cainta lui e zadarnica." Vanzarea nu se face numai in targuri, ci ea capata forme mult mai subtile, precum talharia, turnatorii