Se lupta ca si cum prezidentialele stabilesc cine sint raii si bunii, albii si negrii, pacatosii si cuviosii, o data pentru totdeauna, irevocabil si fara comentarii. Ca si cum rezultatul alegerilor ar reprezenta un verdict de asemenea tip. De ce nu ar fi? Este greu de crezut ca prin reducerea numarului de parlamentari, asa cum trimbiteaza presedintele, se ajunge automat, in afara unei simbolice reduceri a cheltuielilor, la scaderea coruptiei, cresterea competentelor si a respectului fata de alegatori. Dar nici nu am vedea cum, prin respingerea referendumului, parlamentarii vor deveni, deodata si nesiliti de nimeni, mai responsabili, mai competenti, se vor "autoreforma" si nu vor incerca prin toate mijloacele sa-si pastreze de facto privilegiile, pensiile si imunitatile. Eventuala victorie a lui Traian Basescu nu inseamna ca el are dreptate atunci cind ne propune modelul nepotismului de stat si de partid, prin exemplul EBA, iar acesta trebuie sa redevina o cutuma permisa in institutii si un criteriu de promovare in societate. Asa cum o victorie a lui nu inseamna ca modelul tatelor blonde si agresive reprezinta cel mai indicat mod de a raspunde intoxicarilor lansate de unii ziaristi santajisti la posturile lui Vintu sau Voiculescu. Fireste, dupa cinci ani, am inteles ca victoria lui Basescu nu mai poate fi socotita o promisiune ca vreun judecator va indrazni sa se atinga de un fir de par din capul creierului FNI sau va taia unul din bratele caracatitei Felix. Si nici macar nu vom avea un simbure de speranta ca putem afla vreodata dupa ce criterii au fost inventati mogulii "buni", de treaba, precum George Paunescu sau Puiu Popoviciu. Poate din acelasi motiv pentru care in locul tepelor din Piata Victoriei nu a aparut macar o pioneza de saminta? Pe de alta parte, victoria lui Geoana nu inseamna ca poporul si-a insusit automat ideea ca, sub bagheta lui Hrebenciuc, populat