Aşa cum bine ştiţi, anunţam săptămâna trecută înfiinţarea celor două grupuri parlamentare independente ale Senatului şi Camerei Deputaţilor.

Acest lucru a determinat o serie de reacţii de negare din partea unor membri ai Comisiilor Juridice ale celor două Camere şi, bineînţeles, reacţii din partea mass-media, care ne-a catalogat când “trădători”, când “dezertori”.

De-a lungul istoriei recente a Parlamentului României au existat numeroase dispute generate de recunoaşterea sau nu a unor grupuri independente.

O interpretare juridică corectă a Regulamentului Senatului şi respectarea prevederilor constituţionale permite înfiinţarea şi recunoaşterea legalităţii funcţionăriii acestor grupuri, cu atât mai mult cu cât actualul Parlament este constituit din parlamentari aleşi unonominal.

Chiar şi Curtea Constituţională, într-o decizie din anul 1994, când parlamentarii erau aleşi pe liste de partid spunea, citez: “…prin vot se aleg nu partide, ci parlamentari, partidele având numai rolul de mediatori dintre corpul electoral şi Parlament”. Aceeaşi Curte Constituţională spunea în motivaţie că “ schimbarea orientărilor politice este un proces inevitabil care, dacă nu se reflectă şi în compunerea grupurilor parlamentare ar putea conduce la o necorelare între reprezentativitatea opţiunilor politice din Parlament şi din societate. ”

Cât priveşte acele reacţii ale media care ne cataloghează drept “trădători” sau “dezertori” vreau doar să precizez prevederile art. 69 din Constituţia României care arată că în exercitarea mandatului senatorii sunt în serviciul poporului, nu al partidului care le-a mijlocit alegerea, mandatul fiind reprezentativ, şi nu imperativ.

Demnitatea şi asumarea responsabilităţii deschis, transparent, nu înseamnă în nici un caz dezertare sau trădare.

În ceea ce mă priveşte, eu am demisionat din PNL, pentru că nu îmi pu