Douazeci de ani - frumoasa vârsta! Daca ar fi sa luam in serios unitatea cronologica de masurare a democratiei propusa de Silviu Brucan, primele doua decenii de dupa decembrie 1989 au reprezentat perioada de acomodare a românilor cu democratia. Am depasit vârsta cresei, mergem la gradinita. Si putem privi, cu intelegere si amuzament, in urma, facând bilantul - inclusiv cel lingvistic, pentru ca vocabularul nostru cel de toate zilele s-a schimbat si el in nesfârsita noastra tranzitie. In doze homeopate administrate saptamânal, vom trece in revista, pâna la sfârsitul anului, câteva dintre inovatiile lexicale de dupa 1989. Daca e adevarat ca de securisti nu am scapat, in pofida schimbarii regimului, cum nu scapa oaia de scaieti si câinele de capuse, drept ar fi sa ne ocupam in continuare de reflexele lexicale ale lumii lor, lasând sa mai astepte pâna saptamâna viitoare cuvintele noilor realitati de dupa decembrie 1989... Securistii de rând, cei care pazeau stâlpii la trecerea coloanelor oficiale sau care executau urmarirea cea de toate zilele a cârtitorilor vânduti Occidentului sau care ascultau telefoanele ori citeau corespondenta românilor de tip nou erau "baieti": "Apeluri cu vorbe colorate, injuraturi, ma rog, limbajul cunoscut al «baietilor»" (Lupta 212/93, p. 5) sau "baieti cu ochi albastri": "(...) securistilor li se mai spunea si «baietii cu ochi albastri»" (Cultura, 15 V 04, p. 3). Purtatorii de trese de tabla (subofiterii), de stelute (ofiterii inferiori) sau de stele (ofiterii superiori), priviti si tratati la gramada, formau "securimea": "(…) acelasi PCR si aceeasi securime s-au difuzat la vârful deciziei in absolut toate zonele lumii noastre…" (Cotid., 8 V 09), iar naravurile lor "securistice" pre- si postdecembriste contureaza o lume aparte, "securismul": "(...) se straduiesc sa arunce putina lumina asupra securismului metamorfozat in coruptie, un securism