Fosta disidentă rusă Natalia Gorbanevskaya, căreia Joan Baez i-a dedicat o melodie, în 1976, spune că victoria asupra totalitarismului e aproape un miracol.

Cu 12 ani înainte de căderea Zidului Berlinului, Joan Baez cânta pentru prima dată în concert „Natalia”. Nimeni n-ar fi îndrăznit să cânte „Natalia” dincolo de Cortina de Fier, iar în Occident, în afara cercurilor de exilaţi, puţini ştiau cine e personajul. Disidenta rusă se afla de un an la Paris, după trei ani de închisoare psihiatrică la Moscova pentru vina de a fi demonstrat, într-o zi de august 1968, împotriva invadării Cehoslovaciei de către URSS.

Zilele acestea, Natalia Gorbanevskaya (76 de ani) vorbeşte despre efectele totalitarismului şi despre Europa post-Berlin la Bruxelles, în cadrul evenimentului „Focus 89”, o iniţiativă a Flagey şi a EUNIC Bruxelles - reţeaua institutelor culturale -, a cărei preşedinţie e deţinută, din septembrie, de Institutul Cultural Român (ICR) din oraşul belgian, condus de Andrei Ţărnea. La alegerea scriitoarei ruse, „Focus 89”a început, luni seara, cu „Omul de fier” al lui Andrzej Wajda, trei ore de film despre cum s-a închegat Solidaritatea poloneză.

Prima demonstraţie independentă în Piaţa Roşie

„Victoria asupra totalitarismului a fost într-un fel un miracol. Eram absolut sigură că, la un moment dat, va cădea, dar eram la fel de sigură şi că eu nu voi prinde niciodată asta. Şi, iată, sunt deja 20 de ani de atunci”, spune Natalia Gorbanevskaya pentru EVZ. Istoria a cărei protagonistă a fost acum 40 de ani e una dintre micile lovituri care au lăsat fisuri în Zid. Pe 25 august 1968, poeta Natalia Gorbanevskaya ieşise în Piaţa Roşie împreună cu şapte alţi protestatari.

Câţiva demonstranţi care ar trece neobservaţi azi, dar pe care regimul sovietic nu i-a ignorat. „Aceea a fost prima demonstraţie independentă în Pia