“Băncile comerciale vor trebui, în opinia mea, să primească resursele de la rezerva BNR invers proporţional cu cantitatea de titluri de stat pe care le-au achiziţionat de pe piaţă (…) pentru a încuraja şi a stimula ca băncile să nu fie atât de comode în a face profit mai puţin riscant prin cumpărarea de titluri de stat”, a spus azi la Braşov Mircea Geoană, citat de Mediafax.

Pentru cei mai mulţi pare, proabil, un anumit tip de politică anticriză. În realitate, este o mostră de analfabetism economic. De ce:

Băncile cumpără titluri de stat tocmai pentru că pot obţine în schimbul lor ‘resurse’ de la BNR. Iar BNR oferă aceste ‘resurse’ tocmai pentru ca băncile să le ofere mai departe statului.

Puţină mecanică: BNR nu poate finanţa direct deficitul bugetar. Însă o poate face prin intermediul băncilor. Când Pogea vine să plângă de foame la Isărescu, cel din urmă zice, pe scurt, “repo”. Pe lung: “Domn generos, ofer bani cu împrumut pentru bănci care au titluri de stat. Dacă n-aveţi titluri de stat, mergeţi la Pogea să vă dea”

Ce înseamnă asta? Că traducerea vorbelor lui Geoană ar trebui să sune cam aşa: “Vă dăm bani dacă nu vă dăm, dar doar dacă nu vă dăm vă mai dăm”

Dacă BNR decide să nu mai finanţeze deficitul, o poate face fără contorsionări logice. Dacă Guvernul vrea să nu se mai împrumute şi să lase banii disponibili pentru companii, taie din cheltuieli şi gata. Ce sugerează Geoană, probabil neintenţionat, este că vrea să bea în continuare pe datorie, dar să-şi împuşte bancherul.

Alte confuzii:

1. Băncile nu primesc ‘resurse’ de la rezerva BNR, ci din emisiune monetară, pe care n-o poate face decât în lei. Dacă BNR are interesul să dea bani, cere dobânda de politică monetară – acum, 8%. Dacă doar banca comercială vrea să ia bani şi are titluri de stat, plăteşte dobânda lombard, adică 4 puncte peste cea de politică monetară, adică