În cele două mediu metraje ale părţii a doua a epopeii pe care o propun Mungiu şi echipa sa diferenţa nu este una de mijloace, regizorii rămân în cadrul aceloraşi convenţii ale lumii explorate, ci una de umoare. Cele două filme au pierdut ritmul alert, cu mici excepţii în cazul aventurii celor doi Bonnie şi Clyde autohtoni, pentru un slow motion devitalizat, plutind în ternul atmosferei de epocă ceauşistă. Există diferite viteze ale cotidianului, unul alert, atunci când este pus în slujba Partidului şi a secretarului său general, Nicolae Ceauşescu, de la vizitele de lucru ale acestuia sau apariţia unui cotidian cu prelucrarea emblematică a fotografiei tovarăşului la îndeplinirea sarcinilor de partid cu entuziaşti care fac apostolat prin cătune îndepărtate. Chiar şi episodul sacrificării porcului în apartament, episod extras acestei logici a activismului infatigabil, posedă acelaşi allegro care imprimă viaţă cotidianului, una isteroidă ce-i drept. Cele două filme oferă reversul momentelor agitatorice din prima serie; doi tineri Crina (Diana Cavallioti) şi Bughi (Radu Iacoban) se asociază în vederea unei afaceri cu sticle şi borcane colectate sub pretextul hilar al testării aerului pe care indivizii creduli îl oferă în recipientele populare menţionate mai sus, Grigore (Vlad Ivanov), şofer de la Avicola intră la rândul său într-o afacere dubioasă cu ouă pe care le vinde cu ajutorul unei complice, hangiţa Camelia (Tania Popa). Nimic din suspansul primelor patru scurtmetraje, unde agitaţia era direct proporţională cu angajarea confruntaţională a persona­jelor. Acţiunea iniţiată de cei doi tineri deveniţi parteneri de afaceri se reflectă vizibil în modelul asumat pe care-l oferă filmul lui Arthur Penn, Bonnie and Clyde (1967) cu Warren Beatty şi Faye Dunaway în rolurile celor doi gangsteri intreprizi, film pe care cei doi tineri îl privesc atent. Ce a rămas din model