Tatăl, Christian-August, era un om cumsecade, însă de o imbecilitate ieşită din comun, cum îl caracteriza La Chétardie, ambasadorul Franţei.

Familia nu-l luase cu ea în Rusia, să nu facă la curtea Rusiei vreuna din boacănele lui. Resemnat, renunţase la orice autoritate.

Totuşi nu a încetat cu sfaturile. La plecare, compusese un mic tratat în care îi dădea fiicei sale ultimele reguli, de care ea nu trebuia să se despartă.

De pildă, orice ar fi fost - nota într-un jargon franco-german - îi ceruse să fie foarte prudentă şi... foarte la locul ei:

Nici o familiaritate şi nici o badinărie...

Începuturile călătoriei fură penibile... Prinţesa d'Anhalt, care călătorea incognito, fusese silită la trecerea graniţei, ceva mai la sud de Riga, să doarmă într-o încăpere foarte modestă între oameni nespălaţi şi beţivi şi cu cotcodăcitul găinilor în preajmă...

Ajunsă la Riga, totul se preschimbă ca prin farmec.

O recepţie solemnă cu lovituri de tun şi defilări de escadroane de cuirasieri fusese organizată.

Dineuri de un lux exorbitant. Discursuri de pomină.

Şampania curgea în valuri..

Contrastul faţă de viaţa modestă din mica localitate germană era bătător la ochi, - de unde venea prinţesa.

Ea mărturiseşte cu naivitate:

"Mi se pare mereu că eu fac parte din suita Majestăţii sale imperiale. Nu-mi intră în cap că toate acestea sunt pentru biata de mine.

Călătoria continuă până la Moscova într-o sanie imperială capitonată cu blănuri şi cu satin, trasă de şaisprezece cai, escortată de cuirasieri.

"O ducem ca nişte regine, fiica mea şi cu mine", notează mama-prinţesă adresându-se ursuzului ei bărbat rămas acasă.

Prima întrevedere la Moscova cu împărăteasa Elisabeta este ospita