Treabă nemţească!
Cronicarul a parcurs cu enorm interes materialul semnat de Matei Martin în lunarul Dilemateca (nr.42) şi intitulat Cum se formează cititori activi. Totul porneşte de la o premisă banală: degeaba investeşti în cărţi valoroase şi în debuturi promiţătoare, dacă n-ai, în acelaşi timp, un public pregătit să citească. Şi anume un public dinamic, nu unul leneş, obişnuit să primească mură-n gură şi să înghită pe nemestecate ce i se dă. Subvenţiile din zona creaţiei, care, în Germania, sunt importante, sunt dublate "de programele isteţe dedicate receptării", iar "promovarea lecturii a devenit una dintre misiunile prioritare ale responsabililor culturali". Lucrurile încep din şcoală, unde elevii sunt învăţaţi cum să citească ziarul, cu un instrumentar adecvat presei şi cum să se uite la televizor! Apoi - şi aceasta e tema centrală a articolului - există o metodă instituţionalizată de a-i ajuta pe scriitori să treacă "testul pieţei". Ea se numeşte Literaturhaus. Cel care a înfiinţat, la München, prima Literaturhaus (casă a literaturii sau casă literară) este Reinhard G. Wittmann, absolvent de Litere şi Ştiinţe politice, actualmente coordonatorul unei reţele de acest tip în Europa, iar "povestea de succes a caselor literare i se datorează în mare parte". Literaturhaus înlocuieşte, în lumea de azi, salonul literar din secolul 19 sau cafeneaua interbelică, altfel spus un loc exemplar "de socializare şi dialog literar". (Pentru spaţiul românesc interbelic a existat şi cenaclul, iar "Sburătorul" ar putea fi socotit, crede Cronicarul, un model de Literaturhaus). În jurul cărţilor se creează evenimente, se atrag oameni şi se strâng fonduri (un bilet de intrare poate costa 10 E.) Anul trecut au fost 40.000 de vizitatori pentru o populaţie de 1,3 milioane, cât are Münchenul. Se formează, aşadar, aici, cititorii, dar şi criticii literari, scenariştii,
