C-un crin în mînă, cu o spadă-n alta,

Îngerul meu trecea,-nţeles cu soarta,

Prin aburii verzui ai dimineţii,

Spre partea morţii din acea a vieţii.

N-avea nici spaime, nici mirări, nici grije,

Lin cumpănit între corola tijei

Şi-oţelul orbitor, doar ochii, parcă,

Simţeam cum de plăcere i se-ncarcă.

Mergeam asemeni lui, păşind pe-o urmă

Lăsată-n iarbă, ne-nsoţea în turmă

Şi cerbi şi nevăstuici cu botul umed,

Şi încercam voios să mă încumet

Să nu-l mai părăsesc deloc de-acuma,

Cînd pipăiam chiar eu cu pieptul bruma,

Şi să ajung, mereu prieten cu dînsul,

Acolo unde-s una rîsul, plînsul,

Ca să mă tupilez cuminte-n casa

Lui Dumnezeu cel moale ca mătasa.

Şi curcubeie se roteau deasupra

În timp ce beam, pe rînd, rouă cu

cupa... C-un crin în mînă, cu o spadă-n alta,

Îngerul meu trecea,-nţeles cu soarta,

Prin aburii verzui ai dimineţii,

Spre partea morţii din acea a vieţii.

N-avea nici spaime, nici mirări, nici grije,

Lin cumpănit între corola tijei

Şi-oţelul orbitor, doar ochii, parcă,

Simţeam cum de plăcere i se-ncarcă.

Mergeam asemeni lui, păşind pe-o urmă

Lăsată-n iarbă, ne-nsoţea în turmă

Şi cerbi şi nevăstuici cu botul umed,

Şi încercam voios să mă încumet

Să nu-l mai părăsesc deloc de-acuma,

Cînd pipăiam chiar eu cu pieptul bruma,

Şi să ajung, mereu prieten cu dînsul,

Acolo unde-s una rîsul, plînsul,

Ca să mă tupilez cuminte-n casa

Lui Dumnezeu cel moale ca mătasa.

Şi curcubeie se roteau deasupra

În timp ce beam, pe rînd, rouă cu

cupa...