Iar nu avem executiv. Adică avem: pierderile bugetare care se îndreaptă alarmant spre 8% din PIB sunt administrate de același guvern amendat de Parlament pentru incapacitatea administrării crizei și trimis la plimbare, prin moțiune de cenzură.

Boc 2 e tot cu noi, pentru ei, nu pentru voi (joc de cuvinte importat din chiar campaniile electorale ale celor care continuă să ne dezamăgească). În răstimp, candidații la prezidențiale fac tot circul posibil pentru a atrage atenția maselor de alegători. Dar circul nu este de ajuns. Lipsește pâinea din „pachetul de măsuri“ menit să țină mulțimile sub control.

Metoda este milenară, provenind din Imperiul Roman: scriitorul Juvenal le reproșa contemporanilor săi că nu mai pretindeau de la conducătorii, de la împărații lor, decât să le astupe gurile și să le stingă foamea cu pâine și apoi să le distragă atenția de la lucrurile cu adevărat importante pentru societate prin organizarea de circenses („circul“ făcut de gladiatori în arenă). Cel care a înțeles pe deplin puterea de „marketing“ a instrumentului „pâine‑și‑circ“ a fost împăratul Nero. El a dus până la perfecțiune tehnica de abatere a atenției maselor de la problemele grave ale imperiului, inițiind, în capitala imperiului, Roma, construirea gigantului amfiteatru numit Colosseum.

Și România are, astăzi, Colosseum‑ul ei: Parlamentul. Circul face casă bună cu politi cienii momentului. Pâinea, însă, nu mai este de ajuns pentru toți. Pâinea nu mai vine de la nici un Cezar, din nici o tainiță imperială.

Pâinea e produsă de toți cei angajați în economie și este considerabil mai puțină față de volumul ­promisiunilor electorale strigate în luptele actualului Colosseum.

Și, în timp ce circul capătă amploare, cei care „bat moneda“ economiei românești constată neputincioși și îngrijorați că din cauza politicienilor ei nu prea mai pot să facă „pâine“. Oameni