Aula Bibliotecii Centrale Universitare din Iaşi a fost plină anul trecut, la prima ediţie a Festivalului "Petrecere cu poezie, prieteni şi... trufe de ciocolată". Sunt convins că şi anul acesta sala va fi ocupat ă până la ultimul loc de degustătorii de poezie adevărată.

Si asta pentru că există, probabil, un al şaselea simţ al publicului, simţ care il face să intuiască un fapt de valoare autentică: să facă să dispară o carte bună din librării, să umple o sală de cinematograf ori una de teatru, să vină in număr mare la un vernisaj inainte chiar să se pronunţe specialiştii. La coagularea unei opinii contribuie mulţi factori: credibilitatea numelor participanţilor, girul moral dat de organizatori, locul de desfăşurare, antecedentele.

Turnirul poetic de la Iaşi va aduce in competiţie zece poeţi de o valoare indiscutabilă şi cu notorietate chiar şi pentru un public mai larg: Ioana Crăciunescu, Mariana Codruţ, Liviu Antonesei, Caius Dobrescu, Ovidiu Genaru, Florin Iaru, Adrian Popescu, Pavel Şuşară, Lucian Vasiliu, Paul Vinicius.

E incântător faptul că poeţii au marşat la acest concept original de festival care presupune o competiţie. Au intrat in acest joc al intrecerii convinşi fiind că ideea in sine are ceva ludic şi că miza nu este premiul/clasamentul, ci insăşi prezenţa lor pe scena Festivalului, cu beneficiu pentru statutul lor poetic şi pentru poezie in general.

Aflându-mă in apropierea organizării "Petrecerii..." şi anul trecut, ştiu, din interior, ca să spun aşa, că au fost mici reticenţe printre poeţi. Se poate juriza poezia, poţi desemna un câştigător, unul singur, dintre atâtea valori? au fost intrebările care s-au pus cel mai des. Nu vreau să aduc argumentul că in alte părţi există festivaluri bazate pe acest joc al competiţiei, cu un public care, imediat după fiecare recital, votează spre a-şi susţine preferatul, ci să invoc