Doamna Carmen Muşat e convinsă că domnul Nicolae Manolescu s-a supărat. Convingerea cu pricina i se trage de la lectura editorialului meu de acum trei săptămâni Cui îi e frică de Herta Müller. O lectură greşită: nimic din conţinutul şi tonul editorialului nu era expresia unei supărări. Cel mult a unei stupori: şi anume că o discuţie despre receptarea la noi a decernării Nobelului scriitoarei de limbă germană şi de origine română s-a putut transforma în pamflete pline de ură şi scrise într-un limbaj grobian. De ce, în aceste condiţii, se simte obligată moral doamna Carmen Muşat să mă considere "vizat şi dator să acuze", rămâne pentru mine un mister. Ca şi legătura pe care o face, cu aceeaşi graţie intelectuală, între stupoarea mea şi faptul, care i se pare de netăgăduit, că un critic care era capabil, cu douăzeci de ani în urmă, să-şi argumenteze opiniile n-ar mai fi astăzi decât un "intelocrat nemulţumit că există nuclee culturale ce scapă controlului său". Într-o logică bună, cred că doamna Muşat vrea să spună exact inversul a ce spune şi anume că intelocratul de ieri nu mai are astăzi nicio putere. Să lăsăm însă logica doamnei Muşat să se coacă, spre a observa că, nici dacă spusele domniei-sale ar fi adevărate, ele n-ar avea nimic de-a face cu stupoarea mea. Nu sunt în chestie, avea obiceiul să spună un domn binecunoscut pentru logica criticelor sale.
Nu e în chestie nici domnul Gabriel H. Decuble, care, pe lângă logică, după cum vom vedea, are şi unele probleme cu dicţionarul, dând cuvintelor înţelesuri care-i permit să se compare cu Pessoa sau să facă din grobianism un sinonim pentru expresivitate. Trecând peste parada de erudiţie, prilej de a cita latinisme horaţiene şi rusisme pe care nu pare a le datora, cum nu pare să datoreze nici altele, şcolii, articolul său din "Observator cultural" este un delir de referinţe fără absolut nicio legătur
