Unii stiu exact pentru ce voteaza. S-au obisnuit sa se considere cetateni, sau vad in zare un pericol, si-atunci trebuie sa-si incrunte viziera. Sau au intrat in jocul de-a democratia, sau spera sa se schimbe tara, si-atunci vor sa poata sa fie mandri ca au contribuit.
Nimeni nu poate spune insa in functie de ce ne orientam optiunea, daca nu suntem electorat captiv, avem pretentia ca gandim, nu ne imbatam cu apa rece ca salasul dracului e intr-o parte, si manastirea in cealalta.
Unii pot fi influentati de ostirile desfasurate la televizor, apreciaza unii strategi bazandu-se pe faptul ca multimea are memorie scurta. Daca dintr-o data, insa, pe romani i-ar lovi amintirea, si-ar inchide televizoarele si nu si-ar mai face abonamente la ziare.
Si s-ar duce la padure, meditand, analizand carnetelul cu evenimente descoperit dintr-o data in minte. Au existat sase ture de alegeri generale, doua referendumuri pentru Constitutie, inca unul pentru demiterea presedintelui, doua randuri de europarlamentare, basca localele. Fiecare cu pachetul aferent de dezvaluiri, care de la scrutin la scrutin au capatat dimensiuni tot mai concrete: cifre, nume, paradisuri fiscale, dosare de cadre, falimente frauduloase, privatizari pe nimic in beneficiul unor clienti interni sau a unor lobby-sti externi, stenograme.
Picau cate-un director, conjunctural cate-un functionar, accidental un politician, dar in momentul cand ancheta incepea sa arda degetele procurorilor, treceau alegerile si nu mai folosea la nimeni. Cum lumea n-a iesit pe strazi ca sa ceara ca dezaluirile din campanie sa devina catuse, anchetatorii au conchis ca siguranta statului nu se afla in pericol. Plus ca au realizat ca alternanta la putere e paguboasa pentru cariera.
Cum nimeni n-a platit, acest tip de demers s-a decredibilizat. Nu mai pun botul decat talibanii, a caro