- Cultural - nr. 418 / 13 Noiembrie, 2009 Am avut rara sansa sa fiu un sfert de veac in preajma academicianului David Prodan. Eram, intr-un fel, si protejatul doamnei Florica, sotia sa, mai ales din momentul cand a aflat ca satele noastre erau aproape vecine, despartite de vreo zece kilometri. Un singur lucru l-am reusit abia tarziu: academicianul ma chestiona ca nu cumva sa fiu insotit de... reportofon. Nu dorea sa vorbeasca in fata microfoanelor! Din suita interviurilor _ fie memorate, fie inregistrate pe banda magnetica sau mai tarziu pe casete video _ transcriu cateva dialoguri, in contextul acestor pagini de carte. Si-a trait toata viata in Transilvania, i-a studiat istoria ca nimeni altcineva si a iubit-o enorm. - V-a preocupat povestea grupului statuar "Matei Corvin"? - Sigur. Istoria acestui monument si-a scris primele pagini la sfarsitul veacului XIX, cand s-a organizat concursul. Dintre machetele prezentate, a fost aleasa cea a lui Iános Fadrusz, slovac maghiarizat, reprezentandu-l pe Matei Corvin, roman maghiarizat! A fost intere-sant transportul... De la gara, partile componente ale monumentului au fost duse cu "tramvaiul", tras de cai, care mergea pe sine de fier, pana in centrul orasului, iar de acolo mai departe spre actuala strada "Motilor". Statuia a fost descarcata in centrul Clujului, in dreptul Catedralei "Sf. Mihail", aproape si de casa de la nr. 19, unde a locuit sculptorul pe timpul ridicarii monumentului, intre anii 1901-1902. S-a scris si s-a comentat multe despre acest eveniment din viata Ardealului. Si, cel mai adesea, nu laudativ. Monumentul a fost considerat ani multi a fi o mare eroare artistica... - ...Dar si istorica! - Steagul Moldovei plecat? Da, falsul acesta e stiut inca de la prezentarea machetei. Dupa Unire, discutiile s-au amplificat, opiniile radicale mergand chiar pana la ideea dezafectarii si mutarii grupului statuar