Cînd te afli aproape, spaţial vorbind, de cineva care îţi este drag, iar acea persoană împlineşte un număr rotund de ani, gesturile aniversare au intrat în rutină: telefon de felicitare, eventual o vizită, repetarea unor declaraţii de amîndoi ştiute, dar a căror revenire bucură mereu. Ce-i de făcut însă cînd te afli la mii de kilometri distanţă? Atunci lucrurile devin mai complicate; trebuie să inventezi gesturi inedite, cum ar fi bunăoară o scrisoare deschisă.
Ce înseamnă pentru mine Paul Cornea a fost şi este greu de formulat: nu cred, de altfel, că ar interesa prea multe persoane. Ce înseamnă el însă pentru zecile de generaţii care s-au perindat, de cinci decenii şi mai bine, prin Universitatea bucureşteană - iată o problemă ce merită analizată. în absenţa unei statistici de natură socio-estetică, statistică ce l-ar încînta pe Paul Cornea însuşi, să urmărim gîndurile unui student abstract, care ar fi urmat în toţi aceşti ani cursurile profesorului şi apoi i-ar fi citit cărţile.
Ce ar observa el? Cărţile lui Paul Cornea au apărut în cadenţă regulată, începînd cu anul 1962 (Studii de literatură română modernă) şi pînă în 2006 (Interpretare şi raţionalitate). Ce poate fi comun între culegerea de subtile studii istorico-literare, privitoare mai ales la secolul al XIX-lea, şi tratatul de hermeneutică generală din 2006? Aparent nimic. Doar că volumele apărute sub semnătura lui Paul Cornea, de la începutul deceniului şapte şi pînă acum, refac traiectoria gîndirii europene din a doua jumătate a secolului XX asupra literaturii.
Etapele se lasă rezumate prin etichete distincte: istorie literară factuală, dar pitorescă, luată de multe ori drept pretext pentru a ocoli demoralizanta literatură română contemporană din acea vreme; sinteză de mare anvergură, concomitent istorică, socială şi culturală, asupra unei întregi epoci (
