Sub pretextul alinierii la cerinţele UE, printr-o măsură administrativă a ministrului sănătăţii (Ordinul nr. 1044 din 25 august 2006), nouă specialităţi medicale – recunoscute anterior ca fiind distincte şi necesare! – aveau să fie asimilate specialităţilor-„mamă“. Art. 7. – aliniatul (1), specifica, limpede: „Prin efectul prezentului Ordin, începând cu sesiunea noiembrie 2006 a concursului de rezidenţiat, accesul la formare în specialităţile asimilate se sistează“. (...) Timpul avea să probeze că nevoia de aliniere europeană fusese o gogoriţă. Sunt şi alte specialităţi medicale care nu se regăseau în curricula universitară a ţărilor din Vest şi au continuat să existe şi să-şi formeze medicii de care aveau nevoie. De altfel, după aproximativ un an, opt specialităţi „strangulate“ prin acel Ordin şi-au recăpătat, pe cale juridică, dreptul la via Publicitate ţă. Cu totul altfel stau lucrurile pentru Ortopedia pediatrică, accesul la această specialitate modernă fiind şi astăzi blocat. O incursiune jurnalistică pe urmele acestei „tărăşenii“, doar în aparenţă o comandă politică, ne va duce, din aproape în aproape, către culisele lumii medicale, măcinată din interior de invidie, orgolii şi interese meschine.
O anchetă realizată de Iftimie Nesfântu.
Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală. Sub pretextul alinierii la cerinţele UE, printr-o măsură administrativă a ministrului sănătăţii (Ordinul nr. 1044 din 25 august 2006), nouă specialităţi medicale – recunoscute anterior ca fiind distincte şi necesare! – aveau să fie asimilate specialităţilor-„mamă“. Art. 7. – aliniatul (1), specifica, limpede: „Prin efectul prezentului Ordin, începând cu sesiunea noiembrie 2006 a concursului de rezidenţiat, accesul la formare în specialităţile asimilate se sistează“. (...) Timpul avea să probeze că nevoia de aliniere europeană fusese o gogoriţă.
