Un nou termen argotic ne-a atras atenţia într-un articol al lui Dinu Patriciu. “Fire”, în contextul “n-avea fire pe el”. Aşa că să ne bucurăm de el! Negruţiu rîde în hohote citind stenogramele blestemate şi împarte în două mari categorii ziariştii: ăia cu ceas de aur şi ăia plini de rate. Cărtărescu scrie despre ceva care nu e politică. Adică chiar merită citit!

Florin Negruţiu scrie despre stenograme, nu vede vină colectivă, condamnă isteria şi încheie cu cîteva fraze percutante, uşor de reţinut:

Mă uit la diverse dezbateri gen “presa încotro” şi înţeleg frustrarea multora dintre colegii mei cu rate şi cu ore peste program faţă de comentariile din ultimele zile la adresa ziariştilor. Dar cum nu există mântuire colectivă, tot aşa nu cred nici că există o culpă comună. Fiecare răspunde pentru faptele sale. Totul e să stai în liga ta. Pentru că, până la urmă, lumea se va prinde că un amărât de ziarist n-are cum să aibă vilă pe malul lacului şi ceas de aur.

Sună telefonul. “Ce faci?”, mă întreabă. “Scriu”, răspund. La dracu! Iar am ratat răspunsul corect. De-aia o să mor la bloc, vorba d-lui Micky Şp. (mai mult)

Dinu Patriciu a întîlnit politicieni “fără fire” care făceau Guverne. Şi apoi viseaza iarăşi libertarian.

Într-una dintre serile trecute m-am întâlnit întâmplător cu câţiva politicieni. Ca să n-avem vorbe, eram într-un loc public şi sunt convins că niciunul dintre ei n-avea fire pe el (cei cu astfel de manifestări vin dintr-o altă lume). Interlocutorii mei de diverse orientări politice vorbeau deja despre cât de mare trebuie să fie un guvern de coaliţie, despre nume şi posturi. Discuţia m-a făcut să mă simt ca printre extratereştri. Oamenii aceia chiar nu înţelegeau că dacă vrem să începem cu adevărat un alt capitol în viaţa noastră ar trebui să gândească cu totul altfel.

România are nevoie pentru a fi eficientă de un guvern de