Un eminent profesor american, Breck Bowden, specialist în ecologia ecosistemelor conduce cel mai îndrăzneţ proiect al începutului de mileniu, care este în acelaşi timp şi aventura vieţii lui – salvarea tundrei. Împreună cu o echipă de cercetători şi profesori, Bowden vrea să descopere care sunt efectele încălzirii globale asupra solului permanent îngheţat din tundră. Odată ce trece de această etapă, echipa de cercetare va încerca să găsească soluţii pentru protejarea solului şi, implicit, a florei şi faunei din zona tundrei.
Într-un interviu pentru evz.ro, profesorul explică de ce ar trebui să nu stăm cu mâinile în sân în timp ce temperatura planetei creşte şi cum ar putea fi România afectată de topirea solului din tundră.
Evz.ro: Cum s-a născut interesul pentru protecţia mediului?
Breck Bowden: Ca majoritatea oamenilor de vârsta mea (57 de ani), am crescut într-o vreme a „aventurilor ştiinţifice”, cum organiza şi Jacques Cousteau pentru a le arăta oamenilor frumuseţea şi misterul oceanelor. El a fost cel care a inspirat o întreagă generaţie de tineri.
Pe atunci, eu eram copil şi priveam cu interes la televizor o emisiune despre animalele sălbatice, precursoare a multor emisiuni de mai târziu şi desene animate. Pe plan ştiinţific, un grup de cercetători conduşi de Eugene şi Tom Odum puneau bazele unui nou domeniu de studiu în Statele Unite– „ecologia ecosistemului”. Când am ajuns student, acest domeniu părea foarte captivant.
Înainte de asta, prin liceu, primul om a ajuns pe Lună. Nici acum nu pot uita ce impact a avut asta asupra mea: Neil Armstrong mergând pe Lună, un pas imens pentru omenire. De atunci mi-a rămas nostalgia unui zbor care îţi arată că pământul este mic şi singur într-un univers vast.Tot atunci am realizat şi că Pământul are resurse limitate. La toate acestea se adaugă şi pasiunea mea p
