Cu un preşedinte-jucător la timonă, un candidat cu experienţă îndelungată în execuţiile pe stadioane, un altul conectat direct din lojă la …UE, plus un fost ministru al Sportului, unul care le ştie cu mingea în limba maternă, altul care vrea să obţină voturile lui Bănel şi compania, ca să nu mai spun de tânărul care speră să ajungă pe o „platformă verde” la Cotroceni, aşteptările mele sportive erau mari atunci când am decis să trag cu ochiul la programele electorale.

Avem 12 candidaţi la Preşedinţia României. Adică, o întreagă echipă de fotbal, plus o rezervă, aşa că, inspirat de colega Laura Cernahoschi, am dat o tură pe site-urile candidaţilor să văd cum stăm cu atenţia acordată sportului, mai ales că numărul obezilor din România s-a dublat într-un singur an.

Primul pe listă a fost evident, fostul ministrul al Tineretului şi Sportului, Crin Antonescu. Chiar dacă la predecesorul său din fruntea PNL, Călin Popescu Tăriceanu, sportul nu se regăsea printre primele zece priorităţi, mă aşteptam ca domeniul care i-a adus imaginea să nu fie trecut cu vederea. Ei, aş! Nici un cuvânt despre sport în programul său electoral. Mai mult, Ministerul Tineretului şi Sportului este considerat o instituţie, citez, „inutilă”.

Următorul pe listă nu putea fi altul decât doctorul Sorin Oprescu. Nici aici nimic, dar poate candidatul la prezidenţiale îşi acordă sieşi puţine şanse şi se gândeşte că nu strică nişte pacienţi în plus. Oare cine l-o fi sfătuit să-şi ia sloganul „Hai România!”?

Jucătorul Băsescu vorbeşte în viziunea sa despre competitivitate, solidaritate de echipă, dă cartonaş roşu la vreo 200 de parlamentari, dar de sport propriu-zis nu se preocupă decât atunci când îl trage după ea Mariana Bitang printr-o sală sau când este cazul de ceva blitz-uri la nişte premieri, din păcate tot mai puţine în mandatul său.

Mircea Geoană joacă un-doi-uri elector