Ce-i lipseşte Manchesterului?
Nu voi avea tupeul să scriu că duminică Manchesterul a fost peste Chelsea, dar mă voi strădui să explic ce ne lipseşte, aşa cum mi s-a luminat mintea după ce John Terry a marcat dintr-un ofsaid clar pentru o lume întreagă, mai puţin pentru arbitrul Atkinson. Oricît mă silesc să fiu modest în faţa fotbalului englez, oricît mă feresc să nu cad în provocările unor comparaţii fără rost, o scriu de-a dreptul: nouă, manchesteristilor, ne lipsesc un Borcea, un Turcu, un Iancu, un Mititelu - oameni de fotbal care ştiu ce au de făcut, de răcnit şi de înjurat într-o situaţie ca asta, urlătoare pînă la cer. Poate că de la Dan Petrescu englezilor nu le mai trebuie fotbalişti români, dar voci şi spirite revoltate în faţa unui gol din ofsaid aşa cum avem noi, românii, cu siguranţă că ei nu au. Dumnezeule, vorba dragă lui Radu Naum, ce-ar fi făcut un Borcea, un Turcu, ş.a.m.d., din scandalosul gol al lui Terry, din ucigătorul arbitraj al lui Atkinson! Cel puţin o săptămînă în toate ziarele, pe toate posturile TV nu s-ar fi auzit decît de mîrşăvia cu care s-a viciat rezultatul unui derby, de batjocura la care a fost supusă echipa şi un antrenor de prestigiul lui Ferguson, de inadmisibila delegare la centru a unui arbitru care nu are celebritatea celor două echipe. Noi nu avem rivali, pe continent, în contestarea unui arbitraj. Noi posedăm o forţă a jelaniei la care nici un Sir Ferguson nu poate ajunge.
Căci ce-a spus Sir Alex după meci, mestecîndu-şi fără îndoială furia mai ceva decît chewing-gum-ul? Că arbitrajul a fost dubios! Ăsta e adjectiv în faţa unei porcării? Noi nu o să-l folosim niciodată. E prea moale, prea vag, prea de salon. După care mai vine şi cu moftangeala aia că “îşi pierde încrederea în arbitri”. Vax albina… Noi ne-am pierdut-o de mult, nici copiii noştri nu mai discută despre ea. Aşa că daţi-mi voie să fiu sincer: ca
