- Editorial - nr. 419 / 14 Noiembrie, 2009 Statisticile oficiale spun ca 45 la suta din populatia Romaniei locuieste in mediul rural. In plus, politicienii cuprinsi de febra alegerilor, nici sa-i pici cu sare pe rana nu amintesc de faptul ca taranii romani au fost obligati, in ultimele doua decenii, sa devina, din tarani producatori, tarani consumatori, ca satul romanesc este grav bolnav de saracie, imbatranit si plin de alte si alte nevoi. Presedintele in exercitiu al Romaniei, Traian Basescu, este singurul politician care, dupa douazeci de ani, vine si recunoaste ca nu s-a intreprins nimic pentru salvarea localitatilor din mediul rural. Domnia sa propune si un set de masuri concrete in acest sens. Departe de mine intentia de-a sustine o pledoarie intr-o campanie electorala in favoarea presedintelui actual, vreau doar sa semnalez o realitate dramatica, adica, faptul ca, in sfarsit, cineva recunoaste, vine si ne spune ca avem obligatia, fata de un procent de 45 la suta din populatia tarii, sa modernizam mediul rural prin morala crestina si munca cinstita. In lumea satului exista un potential economic imens, nevalorificat si, purtati de valul globalizarii, taranii au devenit consumatorii de marfuri alimentare din import, la fel ca si orasenii. In drumurile mele prin judet, mi-a fost dat de multe ori sa aud ca nu mai este rentabil sa cultivi grau, cartofi, porumb, plante tehnice, sa cresti un porc, o oaie, o gasca, gaina, sau o vita in batatura, cand cu banii investiti intr-o agricultura de subzistenta iti poti cumpara de trei patru ori mai multe produse din supermarketurile din oras, sau din pravaliile satesti aparute la fiecare colt de tara. O mentalitate gresita, fiindca aceste alimente se importa cu bani grei imprumutati de la banci straine. Este o rusine sa te imprumuti cu dobanzi impovaratoare, cu euro sau dolari, din care sa platesti pensiile si salariile, sa a