Basescu a plecat din start cu un punct in avans. Era pe teren propriu, proaspat incalzit in baia de multime din centrul Clujului, dar, mai important, cu atu-ul de imagine al politicianului ucigator in confruntarile directe. Pe Crin Antonescu il stiam deja bun orator de tribuna dar una e sa te desfasori in siguranta monologului alta sa rezolvi totul pe loc. De aici 1-1. In fata unui Basescu egal cu sine, Antonescu a depasit asteptarile, inevitabil mai modeste decat in ce-l priveste pe actualul presedinte. Sa argumentez un pic.
- Antonescu a fost mai putin agresiv decat risca sa fie stiindu-i inversunarea anti-Basescu de pana acum. S-a tinut in frau, a stiut sa faca si pasul inapoi, si asta i-a slujit. In fata unui as al victimizarii cum e Traian Basescu, ar fi fost o greseala sa atace obsesiv. S-a vazut asta mai ales in scurta disputa legata de femei, cand, dupa o tirada de acuze din partea lui Crin, Traian si-a intrat rapid in rol, cat pe ce sa verse o lacrima si, avand in vedere sensibilitatea subiectului, sa puncteze decisiv. Nu s-a-ntamplat, dar Traian s-a scos onorabil. Daca Antonescu ar fi insistat, ar fi incasat-o groaznic. Vezi in postul Laurei, parte din replici.
- Pe cat s-a abtinut Antonescu sa dea orbeste in Basescu pe atat a avut si presedintele grija sa nu para lipsit de eleganta. Costi Rogozanu aproape ca sugereaza un blat. Eu cred doar ca ambii au calculat corect pina unde-si pot permite sa mearga pentru a nu dezamagi. Niciunul n-a parut sigur de victorie, prin urmare niciunul n-a riscat prea mult. Ideea de egal parea un compromis rezonabil.
- Uitandu-ma la cautatura de lup la panda a lui Traian Basescu din momentele in care vorbea Antonescu as putea crede ca si presedintele a fost usor surprins de candidatul liberal. Parea sa descopere abia atunci un alt Antonescu. De aici probabil si impresia de om mai putin relaxat, dar nu neapar
