Un divort este traumatizant pentru orice copil, indiferent de varsta sa. Exista insa si situatii cand un divort este de preferat continuarii unei relatii tensionate, violente sau lipsite de afectiune intre parinti.

O copilarie petrecuta in sanul unei familii dezorganizate, lipsite de comunicare, de dragoste si de traditii, afecteaza puternic modul in care se formeaza un copil, sistemul de valori dupa care acesta se va ghida in viata, influentandu-i atat cariera profesionala cat, mai ales, viata de familie, spune psihologul Shelley Stile .

Un copil care ii vede in fiecare zi pe parintii sai certandu-se, urandu-se, facandu-si diverse reprosuri, luptandu-se efectiv unul cu celalalt, va deveni treptat ingrijorat, anxios, profund nefericit si chiar insensibil.

El ajunge sa creada ca modul de comportament al parintilor sai este unul firesc si sa il copieze, fara sa stie cat rau isi face singur.

Shelley Stile este de parere ca intr-o astfel de situatie cel mai bine pentru copil este ca cei doi parinti sa cada de comun acord si sa divorteze in cel mai civilizat mod, existand sansa formarii unor noi familii, mai fericite si mai unite.

Pentru cel mic, mult mai important decat divortul in sine este felul in care parintii stiu sa ii explice ce se intampla, sa isi asume responsabilitatea si sa il despovareze pe cel mic de gandul ca el ar putea fi de vina, in vreun fel sau altul.

In acest sens, copilului trebuie sa i se explice, de catre ambii parinti si cu un limbaj pe masura varstei lui care sunt motivele reale ale divortului, sa il convinga ca el va ramane in continuare la fel de bine ingrijit, ocrotit si iubit.

De asemenea, copilul nu trebuie folosit in timpul acestei "lupte finale" intre parinti. Mama nu trebuie sa il atraga de partea ei, invinovatindu-i tatal, si nici invers. Parintii trebuie