Soarele se straduieste sa puna capac existentei noastre, dar el nu stie ca eu am o ramura de maslin sfint in buzunar. O pipai si ma rog: "Ajuta-ma, Doamne!". La orele 9.10 pornim in Pustia Iudeii, avind drept tinta vizitarea manastirii Sfintul Sava, iar la intoarcere - manastirea Sf. Teodosie. In general, prin pustiu intelegem un tinut arid, la mare distanta de zonele locuite. Nu este cazul cu Pustia Iudeii. Cum iesi din Ierusalim spre est, intri direct in pustiu. Cit vezi cu ochii, percepi doar peisaje lunare, sterpe, pietroase, aride, supuse nemilos unui soare dogoritor, ucigas. Din loc in loc vezi cite o coliba a oamenilor desertului, nomazi arabi. Ciudat, cite o coliba are un rezervor de apa sau chiar o antena de satelit. - Multumesc tie, Doamne, ca m-am nascut la Ghireni si nu aici, cu parintii nomazi! Sub zidurile manastirii Sfintul Teodosie ne imbarcam in microbuze, de aici incolo drumul fiind impropriu autocarului. Soarele se ridica asasin si ma ingrijorez ca vom merge pe jos, vom urca scari nenumarate si, parte dintre noi, vom fi descoperiti pe cap. Coborim din microbuze, dupa ce am serpuit pe dealuri pietroase, si ma mir ca nisipul, sub arsita infernala, nu s-a transformat in sticla. Manastirea Sf. Sava este pe un versant spectaculos al malului de apus al riului Cedron si a fost construita in 485 de Sf. Sava. In aceasta manastire accesul femeilor este interzis. Aici a slujit si Ioan Damaschin, monah roman. Manastirea este un complex de edificii infratite cu muntele si parca este expus in mod special soarelui in ascensiune pe cer. Inotam prin cuptorul pustiei spre un loc special, pentru a percepe uluitoarea imagine de ansamblu a manastirii si fetele ni se congestioneaza de efort. Revenim cu truda la manastire, intram intre zidurile ei, iar femeile ramin in afara. In interiorul sfintului lacas este racoare si ne inchinam cuviinciosi, eu aducind o multumire sp